CHEMAREA...
Cu ochii aţintiţi spre cerul înstelat
Cu sufletul de dragoste-nsetat
Iubirea eu mi-o caut printre aştri
Asemeni îngerilor măiaştri.
Dar coborând privirea intr-o doară
Eu te zării ca pentru-ntâia oara
Frumoasa cum e roua dimineţii
Căzuta din nectarul vieţii.
Si raţiunea mea s-a deşteptat
De mult aceasta clip-am aşteptat
Sa simt cum inima palpează
Si sufletul de dragoste vibrează.
Si mă gândeam cum am putut
Sa caut prin necunoscut
O clipă de iubire trecătoare
Ce în noianul vieţii moare,
Când dragostea pe mine m-aştepta
În viaţa mea de mult era.
Eu trebuia sa meditez
Să văd şi să analizez
Şi să rostesc cu voce tare
Tu eşti iubirea mea cea mare!
Dar poate niciodată n-aş putea
Ca sa-ti mărturisesc aşa ceva
Aşa ca tot ceea ce simt
Că te iubesc, că te alint
Că eşti crăiasa visurilor mele,
Le las pe versuri ca să-ţi spună ele.
Şi de vei vrea ca focu-mi de la inimioară
Să nu rămână-aşa ca într-o doară,
Şi daca inima-ti se va-ndura
Te rog! răspunde-mi, nu mai sta.
ULTIMA SPERANŢĂ
Sădită din amurgul nopţii
Iubirea pe care ţi-o port
Lăsată atunci în voia sorţii
Devine-acum un fir de tort.
Cum pentru nimeni alta n-am simţit
Aşa o dragoste curată
De tine eu mă simt ademenit
Inima-mi este sfâşiată.
Când pentru-ntâia oară ţi-am şoptit
Cântecul blând sub clar de lună,
Ce loc era mai potrivit
Să-ţi dăruiesc a dragostei cunună?
Însă curajul ce-mi lipsi
Îmi fu atunci un inamic
Prima iubire tu mereu vei fi
Dar nimeni nu va şti nimic.
Dar poate tot nu e târziu
Ca să gustăm a dragostei dulceaţă,
Iubitul tău ca eu sa fiu
Şi să ne bucurăm de viată.
P.S. Sper ca nu v-au plictisit
Subiect: Ce parere aveti? (Citit de 3674 ori)