Amorul pierdut...
de "piratul Muzafer"
Ce frumos era cand ne iubeam…
Si ore-n sir ne-mbratisam…
Cat ne iubeam…
Si prinsi in hora iubirii,
Cu sarutarile nu mai conteneam.
Imi aduc aminte cum ma imbratisai,
Cu bratele tale asa de moi,
Si-n acele clipe nu mai eram eu si tu,
Ci eram NOI.
Mi-aduc aminte de sanii tai,
Ca doua prune date-n parg,
Frumosi, si moi, si delicati,
Si jucausi, si saltimbanci.
Iar eu, ti-I sarutam cu sarg,
Si-erau asa de minunati…
Mi-aduc aminte cum ne-am unit,
Ca doi porumbei, in dansul Iubirii,
Si-mpreuna noi doi am lepadat,
Cununa neprihanirii,
Si-n locul ei am pus pe noi,
Legamantul cel Sfant al Iubirii.
Si suflul tau era asa de fierbinte,
Si inima ta batea cu putere,
Si tot trupul tau cel minunat ,
Era cuprins de tainica placere…
Si-mi spuneai ca ma iubesti cu-adevarat,
Iubire a viselor mele !
In suflet simteam fiorii Iubirii ,
Si eram la randu-mi cuprins de o placere,
Caci mainile tale se jucau pe mine,
Intr-o dulce mangaiere,
Starnita de dorinta din tine.
Stateai cu capul lasat pe spate ,
Ca o sirena din vre-un cant minunat…
Si paru-ti catifelat iti era rasfirat,
Iar ochii inchisi in dulce visare.
Si dintre buzele-ti voluptoase iesea,
Un suflu fierbinte si tare.
Si-n visarea-ti te zbateai cu infrigurare,
Sudoarea-ti curgea siroaie, siroaie,
Ma strangeai de coapse cu mainile-ti calde,
Credeam ca nimic nu ne mai poate desparte….
Si iata ca acum vremea trece,
E patul asa de pustiu si de rece,
Si sufletul mi-e asa de greu…
Si strig, si strig la Dumnezeu !
Sa m-I te aduca inapoi !
Sa te mai sarut macar odata,
Pe buzele tale cele moi…
Sa iti admir din nou zambetul tau minunat,
Si sa-mi spui ca ma iubesti cu adevarat…
Dar am uitat a mai visa pana si eu...
Cand sufletul mi-e atat de trist si de greu...
Subiect: Amorul pierdut (Citit de 2871 ori)