Cu mana intinsa spre tarm iti spune-"Adio".
Cu luna se rasfrange in ochii ei un vis.
Se cerne departarea prin vai, ca un abis.
Si cine - poate maine - din nou o va iubi-o?
Un cer inalt deasupra se clatina. Un orb
intinde mana slaba sa pipaie, domol,
un chip iubit. Sub masca e insa doar namol
si mii de guri flamande ca hidrele il sorb.
A fost ori nu aievea? Te-ai dus, manat de vant,
spre vechiul tarm - ferice? - ori numai cald? - sperai
din fum si din cenusa s-aprinzi acelasi - vai! -
acelasi foc de umbre pierdute in cuvant!
Subiect: dincolo de tarm (Citit de 1972 ori)