30 de arginti

[DIANA]

         
Trebuie sa va marturisesc de la inceput ca nu cunosc autorul acestei poezii si nici volumul in care a fost publicata. Sper, totusi, sa va placa. Daca stie cineva cine a scris-o, spuneti-mi si mie.

     Argintii

Trei zeci de arginti curati si grei
Cu chipul lui Cezar pe ei!
Trei zeci de stele sclipitoare
Si cate-un Rai in fiecare!
Trei ani de slujba printre sfinti
Oooo, nu-i prea mult trei zeci de arginti!
Trei ani cu arcul incordat
S-aleg cel mai de soi vanat
Si pan' la cerbul din omaturi
Mai-mai sa-l scap pe cel de-alaturi!
Argintii mei, vanatul meu
Acum atarna-n tolba greu!
Acum eu sunt bogat
Si pot sa cumpar via lui Nabot!
Ca Tziba pot sa iau siret
Mosia lui Mefiboshet
Si pot gasi ca Sambalat
Chiar si prooroci de cumparat!
Caci am arginti! Mi-e graul plin!
Ia seama, Abel, ca sunt Cain!
Caci am arginti trei zeci in rand
Si altii vor veni curand!
Tu, snop din graul arnaut
Tu, parga!... vin sa te sarut!
Dar ce vapaie-n zimti se frange?
Sau cine v-a umplut de sange?
Aaaahhh, iata apa jos in rau!
Va spal si iar va strang la brau!
Ce-i asta? Mintea-si pierde fraul
De ce s-a inrosit tot raul?
Nu-i apa-n matca sa-mi ajunga?
De unde-atata sange-n punga?
Ei, preotii, ei carturarii
M-au prins in mreaja ca pescarii!
Mi-au dat sa beau din cupe sparte
Eu le-am cerut arginti, nu moarte!
M-au inselat! Dar nu ma las!
Pe cine duceti voi de nas?!
Batrani si preoti, farisei,
Luati argintii, nu-s ai mei!
Eu v-am vandut un Sfant curat!
Voi ce arginti murdari mi-ati dat?
Vreau banii, banii mei pe drept!
Acesta-i sange! Nu accept!
Isus e sfant! Ah, numai sange-i pe pamant!
Ce sange cald! Am fost nebun!
Nu vreau cu iadul sa ma pun!
Ahhh! Iadul? Ziua de apoi?
Nu vreau argintii! Luati-i voi!
Si via lui Nabot e plina,
Se scalda-n sange de profet
Mosia lui Mefiboshet
Si-un viscol de arginti turbat
L-a troienit pe Sambalat!
Lasati-ma, voi, ochi de drac!
Lasati-ma! eu vreau sa mor! Sa mor sarac!
Lasati-ma voi pret strain!
Vreau sa fiu Abel, nu Cain!
S-au strans toti banii lumii-intregi!
Mamona vrei sa ma sugrumi?
Dar voi scapa, nu sunt invins!
Nu sunt cu-un brau de in incins!
Un brau, un lat si-apoi in gol!
Fugiti voi ingeri in Sheol!
Sa scap de-arginti, sa scap de iad
Vai! Iata plec dar plec in iad!
Si iadul... vai, imi ies din minti
Caci iadul, iadu-i plin de-arginti
     
Nota
(Nu-i singur Iuda vinovat
De sangele ce s-a varsat!
Nici marii preoti, nici Pilat,
Ci intreaga lume, prin pacat
Si eu, si tu...)

[minerva]

Un brâu. Un laţ. Şi-apoi... în gol!
Veniţi, voi îngeri din Şeol!
Să scap de-arginţi, să trec prin vad...

Ah, iată, plec. Dar plec in Iad!
Şi Iadul!... Vai, îmi ies din minţi.
Căci Iadul... Iadu-i plin de-arginţi!...

Costache Ioanid

[DIANA]

Mutumesc mult! Mie mi-a spus cineva drag aceasta poezie, cineva care o invatase cu multi ani in urma. Mi-a placut asa de mult incat m-am grabit sa v-o impartasesc! Scuze daca nu am facut-o chiar asa bine!

[minerva]

Zambesc... mie mi-a placut "Poezie despre o altfel de dragoste" si am vrut sa vad ce scrie Diana. Coincidenta a facut sa descoper pe pagina ta Argintii si... m-am bucurat

O zi frumoasa!

[DIANA]

Cand lumea din jur ma intreaba ce fac, chiar daca intrebarea este, de multe ori banala, imi place sa le spun ca stau la discutii cu niste copii foarte destepti pe un forum. Si mi-ai confirmat inca o data inteligenta celor cu care stau de "vorba"! Esti o dulcica!

[minerva]

Poate nu trebuie sa comentez aici deci... scuze. Am vrut sa multumesc pentru dulcica dar mai ales pentru...  copil. Mai ales

[DIANA]

Nuuu1 Nu e cazul sa iti ceri scuze! Nu am vrut nici o clipa sa fiu nici cinica, nici flegmatica! Am fost sincera! Iar in privinta apelativului de copil", e , poate un mod al meu de a exprima faptul ca imi sunteti tare dragi toti!

[Lorelei]

Abia acum am descoperit topicul asta. Si nu m-am putut abtine: (tot Costache Ioanid)
Oricine iubeste o floare
                  
      Oricine iubeste o floare
      e-aproape de-un sacru mister.
      Oricine se-opreste-n carare
      s-asculte un glas de izvoare
         e-aproape,
         aproape de cer ...
      
      Oricine iubeste seninul,
      cind soarele urca-n eter,
      oricine-si inalta suspinul,
      cind licare-n mare rubinul,
         e-aproape,
         aproape de cer ...
      
      Oricine pe muntii albastri
      priveste granitul sever,
      oricine pe cai de sihastri,
      strabate paduri de jugastri,
         e-aproape,
         aproape de cer ...
      
      Dar cine-a primit indurarea
      din ranile blindului Miel,
      acela e frate cu floare,
      cu riul, cu muntii, cu marea,
      si-orunde il duce cararea,
         tot cerul,
         tot cerul e-n el.