ramâi te rog cu mine atâta pret de-o şoaptă
sau spune-mi curajos că vrei acum să pleci
îţi strâng în stele-parce dulceaţa gurii, coaptă
ori gând pribeag în spaţii mă sting de mă petreci...
si lacrima-voi poate în dulcele meu dor
când pierdut fi-vei tu în departare-albastră
răsfrânte pe sub bolte plâng frunzele fuior
se sting duioase umbre în inima-sihastră
ce mi-a ramas acum, pot spune, - amagirea!
ce ma-mpresoară-n ceaţa cu sute de vedenii
nu-mi căuta in piscuri ori hăuri risipirea
sunt frunză-n vânt plecată azi-maine in bejenii
Subiect: risipitele frunze de ceatza (Citit de 1513 ori)