Tradare sau...alt mod de a privi viata?

[KRYSTAL]

As vrea sa var cer parerea despre un lucru foarte dureros care mi s-a intamplat si pe care consider ca-l privesc destul de subiectiv.
Am avut un prieten pe care l-am cunoscut datorita prietenelor mele bune.Desi la prima vedere nu era genul meu, a existat o atractie f mare intre noi si am ajuns impreuna.
Am fost impreuna timp de 2 luni dupa care totul s-a terminat...
In acest timp,totul a fost minunat dar problema majora a fost conceptia diferita pe care o avem despre sex, fidelitate, casatorie...etc.
Mi-am pus serioase intrebari asupra acestui fapt,...daca trebuie sau nu sa ii cedez (avand in vedere faptul ca virginitatea mea se bazeaza pe intemeiate principii religioase). Cu imensa durere in suflet,i-am spus ca nu pot dezamagi un Dumnezeu care ma iubeste atat de mult...si am ramas doar amici.
In tot acest timp de framantari, cea mai buna prietena a mea,Laura, a fost alaturi de mine, sustinandu-ma si sfatuindu-ma.Vorbea cu el despre si pentru mine,imi spunea cum gandeste, imi punea o vorba buna...Era singura care cunostea toate detaliile si care ar fi dat orice ca sa-mi fie bine....
Dupa despartirea mea de el...mi-am luat un timp de 3 saptamani in care am vrut sa nu-l vad...ca sa ma calmez.Dupa cele 3 sapt,una din prietenele noastre comune a dat baieram de ziua ei.
Laura si fostul meu prieten...erau impreuna. Ea m-a luat deoparte ca sa-mi spuna acest lucru si sa ma asigure ca a fost sincera si ca nu a facut nimic pe la spatele meu...ci ca pur si simplu dupa despartirea noastra,apropierea lor...s-a intamplat si atat...(apropo, ei se cuplasera in urma cu exact 3 sapt...ce ironie,nu?).
Am suportat acea seara ca pe un calvar, aratandu-le ca nu-mi pasa si ca nu ma doare (desi toata petrecerea s-au sarutat in fata mea) si am putut sa le urez din inima multa fericire.
Cel mai mult m-a durut tradarea prietenei apropiate...O pot numi tradare?Multi vor spune....pai daca erati doar amici in momentul in care ei s-au cuplat care e problema?Eram amici de 2-3 zile,iar ea a fost alaturi de mine mereu, sfatuindu-ma si am simtit efectiv ca a fost o lovitura sub centura...mai mult, oricat incerc sa-i arat ca totul e ok...simt ca e o prefacatorie dureroasa...si simt ca am fost ranita de cea ma buna prietena...ca sa nu mai zic de el....
   O pot numi tradare?

[Semiramis]

in mod normal, nu o pot considera tradare. asa cum tu ai facut ceea ce ai simtit, ei au facut ceea ce au simtit. sa nu te simti vinovata, iar daca tu nu ai facut pasul, aceasta e pentru ca nu ai considerat necesar...vreme nu e pentru regrete ci pentru a privi inainte sa vezi ce vei face de acum.

[Robert.]

Buna, Krystal. Am recitit si mesajele tale anterioare si am observat legatura dintre ele. E ok! Vei gasi aici, cred, suficienta sustinere in sprijinul principiilor tale. Pentru asta insa continua sa ne scrii.

Legat de ceea ce intrebi aici, incerc sa te ajut sa vezi ca nu e vorba de tradare in cazul prietenei tale. Din moment ce ea era o intermediara intre voi doi, aceasta pozitie presupune o relatie cu amandoi. Tocmai discutiile pe care le purtasera despre tine au facut ca ei doi sa se simta apropiati. Imagineaza-ti in plus si faptul ca ea arata si intelegere pentru el atunci cand ii vorbea pentru ca altfel nu ar fi putut gasi o baza de discutie intre ei. Si nu cred ca era fatarnica ci ca pur si simplu reusea sa va inteleaga pe amandoi.

Din moment ce ai acceptat sa o vezi pe ea discutand cu el in privinta voastra, trebuia sa intuiesti ca se poate infiripa ceva intre ei. Primul lucru e ca nu trebuia sa accepti un asemenea ajutor tocmai datorita pericolului de a se indragosti. Faptul ca discutau lucruri atat de intime (despre tine ca despre tine, dar ei vorbeau si despre el, normal!!) a facut sa darame niste bariere intre ei. E de la sine inteles ca asta i-a facut sa se simta apropiati.

Ceea ce s-a intamplat dupa despartirea voastra a fost tocmai consecinta logica a timpului petrecut de ei impreuna. Sunt perfect convins ca niciunul nu a intentionat sa se indragosteasca. Dar s-a intamplat! Prietena ta nu te-ar fi tradat luandu-ti prietenul din brate, dar din moment ce el devenise liber de ce n-ar mai fi facut-o? Spune tu! Si-ar fi reprimat sentimentele pentru el pe care si le observase cu surprindere, probabil, tocmai fiindca nu putea face asta unei prietene. Dar acum?! Ea a vrut sa te ajute pe tine si sa te vada fericita. A incercat sa il lamureasca pe el cum stau lucrurile tocmai ca sa il faca sa ramana cu tine caci stia ca asta ai fi vrut si tu. Dar daca ea acum e fericita, tu de ce nu te poti bucura pentru ea? Sincer! El nu mai era prietenul tau si nici nu trebuie sa revendici drepturi de proprietate asupra lui. Deci?

Draga mea, mesajul meu suna cam aspru imi pare, dar nu l-am vrut asa. Am incercat doar sa iti trezesc un pic constiinta si sa judeci lucrurile mai rece. Mai observ un lucru, totusi. Din noment ce ei sunt acum impreuna si avand in vedere ceea ce tocmai ne-ai spus, e de inteles ca prietena ta nu are aceeasi conceptie despre viata pe care o ai tu. Ca nu iti impartaseste convingerile religioase, desi te intelege si te sustine caci iti este prietena. Observatia mea se leaga de faptul ca te misti totusi intr-un anturaj ce pune in pericol pastrarea principiilor tale.

Scuza-ma daca te-am suparat insa nu te simti judecata. Incerc doar sa te ajut si, mai important decat toate, sa te felicit pentru decizia ta. Alunga amaraciunea din suflet caci nici nu poate fi vorba de tradare aici ci de o intamplare facuta posibila si datorita unui alt mod de a privi viata. Incearca sa gasesti mai degraba prieteni care gandesc ca tine. Muzafer poate fi un bun exemplu, pe care l-ai si remarcat de altfel.

Cu prietenie.

[KRYSTAL]

Va multumesc foarte mult pentru raspunsuri. Intr-adevar lucrurile trebuie privite obiectiv si sper ca in timp sa pot accepta ceea ce acum doare....
Vroiam sa-ti spun Robert, ca...nu m-am simtit deloc judecata de mesajul tau ci, dimpotriva am simtit alaturi...umarul unui prieten. Multumesc! 
Stiu ca la prima vedere pare absurd sa-i spun tradare...dar poate ca asta am simtit...pentru ca nu stiu de ce dar a durut tare mult...
In legatura cu apropierile celor doi...ai mare dreptate...esti un bun psiholog.
Referitor la cercul de prieteni, intr-adevar am putini care sa-mi impartaseasca conceptiile dar am si prieteni f buni care, desi gandesc diferit sunt alaturi de mine. Faptul ca majoritatea gandeste altfel, poate, asa cum ai spus si tu, sa ma determine sa fac anumite lucruri care nu ar fi in conformitate cu principiile mele. Tocmai aici e marea mea batalie si de asta e atat de greu. Nu-mi pot schimba cercul de prieteni si nici nu pot sa-i aleg in functie de acest cod.  Deci ce-mi ramane?

As vrea sa-i pot vedea impreuna pe cei doi, fara sa ma simt prost, fara sa fiu nevoita sa ma prefac, fara sa ma doara....

[Robert.]

Bine, o sa iti treaca, ai sa vezi, s-a mai intamplat si in alte cazuri. Acum e totul prea proaspat. Ar fi bine ca si ei sa inteleaga situatia ta si sa nu faca nimic ostentativ atunci cand esti de faţă. Pe gagiu nu prea l-as vedea intre prietenii tai acum, dar ce sa-i faci daca l-a introdus prietena ta?! Tu sa nu regreti nici o clipa un baiat ca asta! Nu merita nici macar respect! Dar, la urma urmei, arata-i ca ai facut alegerea corecta si ca nu te simti in nici un fel complexata. Ca esti libera si fericita asa cum esti! Arata superioritatea convingerilor tale nepurtandu-le pica!

Ai dreptate, ai simtit un umar de prieten. Mai scrie-ne! Asa putem schimba pareri si sfaturi.