Amanta de suflet ti-e muza,
Iar poezia...de nu curge,pica
De frumoase ce-i sunt metaforele,
Imbracand intelesuri disecate
Pana la acidul purtator de mesaj genetic.
Spuneai..."Adu-mi aminte,cand tuna afara
Iar ploaia spala,de-a valma,ganduri...
Ca-mi esti aproape,intotdeauna."
Ce rost mai are?
Caci nu credeai ca este adevarat,
Si nici acum n-ai inteles,oricum...
Cat timp ti-a luat sa faci,in joaca,ziduri,
Ai experimentat...iubind ori,mai degraba
Cat ai fost iubit...
Si ai surpat atat cat ai zidit.
Mi-ai dat sfarsitul verii si rugina toamnei,
In schimbul primaverilor din suflet...
Ti-e gandul la ochii mei,pe care ii credeai inchisi,
Te-ai inselat...am mai clipit,prin vise doar,
Din cand in cand...
Atata iubire credeai ca am avut?
Doar pana cand ai spus
Un "Te iubesc",cu aroganta celui cu drept
de viata sau moarte a unor amintiri.
http://www.youtube.com/watch?v=F1wOCLuIxl8&feature=related