De ce?

[Vlad]

Însemnând a vieţii foaie
Cu a noastră existenţă
Încercăm să câştigăm
Blând-a timpului clemenţă.
Insă nici nu ne gândim
La a lacrimilor ploaie
Ce-o aducem când lovim
Fără milă scrijelim
Inima ce ne-a iubit
Şi destinul ne-a-ndulcit
Într-o viaţă-aşa greoaie.

Cu ce drept oare pretindem
Vieţii aşa multe clipe?
După ce că ne întindem
Mâna rece-a răutăţii
Peste ramurile vieţii
Celor ce ne ies în cale
De ce oare aşteptăm
De la viaţă îndurare?

Fără chiar să merităm
Deseori ne-apare-n cale
Vreo sclipire ca de stea,
O iubire arzătoare-
Trebuie să o păstrăm
Fără nici o ezitare
Altfel viaţa ne va fi ,
Pe a vremii lungă carte,
Doar o scriere- oarecare.   

[Lorelei]

Pretindem clipe vietii
cu aroganta primului venit.
Vama ne este tristetea
la fiecare ciocnire dintre secunde.
Ne incapatanam in a fi tristi
in dureroasa curgere spre ieri.
Sclipirea de stea de mult a apus
Ori am apus-o noi?
"La tristesse durera toujours"
Ti-aduci aminte?

Stingem stelele in fiecare dimineata
si le reaprindem la crepuscul.
Si de la o vreme uitam sa mai privim la stele
Lumea zice ca am imbatranit si
de aceea stelele nu ne mai intereseaza.
Cand de fapt tocmai pentru ca am uitat de stele
am inceput sa-mbatranim.

Zgrumturos se cerne nisipul
si hurducait se pierde
minutul asta scump
care nu se va intoarce
niciodata.