Variantă:ZBATERE DUREROASĂEra într-o seară caldă de vară...
Treceai pe stradă şi nu ştiu cum mi-ai zâmbit
încât fulgerător s-a lipit de mine, povară,
zâmbetul tău, iar din clipa aceea m-ai robit.
Pedeapsă mult prea grea pe suflet mi-ai dat...
Cu vorbe ticluite de-atunci m-ameţeşti
iar eu te visez şi m-afund în pacat
interzis şi te respir - ca aeru-mi esti.
Aş alunga din gândul meu nefericirea.
O, Doamne, cât de slabă sunt! Aş vrea
să lupt cu dorul-nălucă, să nu-i mai simt privirea...
Dar, suflete bun, ce-ntunecată-i mintea mea!
După cum vezi, dragă Clara, mi-am îngăduit o prelucrare: ţi-am păstrat rimele, dar le-am dat cu totul altă curgere, spre a accentua starea exprimată de tine...
Pa!
