Credeti ca pe-undeva, departe, in ultimele sate romanesti autentice, unde umbra neagra a civilizatiei si mentalitatii capitaliste (inca) nu a ajuns, acolo, in mijlocul codrilor adanci si nepatrunsi ce (inca) nu au cunoscut lama fierastraului electric, in tara de piatra si de foc a ursilor, lupilor si ciobanilor, dincolo de zeci si zeci de kilometri de drumuri greu accesibile de noroi si piatra ,nestrabatute inca de "mertzane" si "beamve-uri", s-ar mai afla, cumva, ca printr-o minune, ca niste "moaste" de gandire din alte timpuri arhaice si mai spirituale ,FEMEI SI FETE CARE SA IUBEASCA CU ADEVARAT CARE SA NU FIE SUPERFICIALE,MATERIALISTE, CARE SA STIE SA OFERE, A CAROR IUBIRE SA FIE PRECUM CURGEREA RAURILOR VIJELIOASE DE LA MUNTE, CARE SFARAMA IN CALEA LOR BOLOVANII SI STANCILE... ?
Un mit care insufleteste pe multi... un mit care a insufletit pe strainii aflati dincolo, spre apus, sa vina in aceasta tara straveche numita Romania, pentru a cauta dragostea curata, ascunsa aici in niste munti numiti Carpati, care vazuti din spatiu se aseamana intr-un chip aproape miraculos cu imaginea Maicii Domnului cu pruncul Iisus....atatia sunt in cautarea dragostei ce trece de barierele superficialitatii, materialismului si iubirii "capitaliste"...
Sau poate ca e doar un mit, un El Dorado al ultimilor conquistadori nefericiti ce in tara cea fara de speranta mai cauta speranta numita iubire ?