RUGĂCIUNE

[George Ene]

RUGĂCIUNE

                         ...Ei

Eşti ultima stea, poate prima
Care-mi incendiază simţirea.
Doamne, îmi iartă, deci, vina:
Ia-mi viaţa, ori curmă-mi iubirea!

Zeiţa Lumina Luminii
Mă arde şi-mi este cam frică!
Soborului tău - heruvimii
Le cere osânda să-mi zică…

Şi du-mă-n pustie, Stăpâne,
Lui Iov cel bubos, ca tovarăş.
Că altfel cutez, poate, mâne
Zeiţei să vreau să-i scriu iarăşi.

[Lorelei]

Motto: "filozofia iederei: numai tarandu-te te poti inalta"

Cu Iov frate bun
si cu viermii cafenii
ma afund in uitare
leprosii se aduna
departe de sinagoga
cu mana intinsa
la capat de drum

sunt prima litera din rugaciune
si restul - arcuire.

numai spre apusuri
ma daruiesc egal
mie insami alint
si uitare

[George Ene]

O, câtă răutate, Doamne,
Ai pus în piepţii unei rochii
Când mă îndeamnă, vezi prea bine,
De Iov nicicând să nu m-apropii.

Dar Iov, din saga lui cu lepra,
Nu-i tocmai boala mea amară,
Când simt iubirea-mi ne-mplinită
Cum zi de zi mă tot doboară?

Să-i cer iertare cui, Stăpâne,
Aceleia ce focu-mi ţine
Să mă topească, să mă-ngroape,
Când nu distinge rău de bine?

…Ce-i pasă lemnului de piatră
Ori viperei de-ntinsul stei?
Căci tot la fel, Mult Prea Înalte,
De mine nici că-i pasă …Ei.

[Lorelei]

Motto: "tinere ce plin de visuri urmaresti vreo femeie" 

capricii... (Paganini?... nu, doar femeie)
povestea lui Iov
e numai pretext pentru visuri tarzii
mana intinsa... ah, mana aceea...
desenand labirinturi intortocheate
pe inima mea
copil si femeie deopotriva
ma inalt in albastru intens
pustie chemare
si fara raspuns
pe Iov... l-am uitat


PS. Cum era? "nu uita ca doamna are minte scurta, haine lungi"... cica "astzi s-a schimbat zicala, minte scurta ca si poala!" 

[George Ene]

Pe Iov nicicând să nu-l uiţi, prinţeso,
Că-i suntem egali în faţa sorţii -
Aşa cum iubiţii în seri cu lună
Se topesc în şoapte,-n rama porţii.

Cu mâna întinsă stau către tine
Flămând, totuşi, de-un cuvânt cumsecade;
Dar tu faci cum vrei, şi ţine-te bine
Că nu tot ce zboară pe cer, şi cade...

Cum soarele-şi plimbă veşnic tăria
Prin zări necuprinse rotind în înalt,
La fel îţi păstrează şi tu mândria
Pentru mine, eu nefiind… celălalt.