POATE MAI GĂSESC…
M-am înconjurat cu de toate
să pot scrie, în sfârşit, o bună poezie.
Mi-am luat pe lângă mine sarea -
cine nu ştie cât de bună e sarea în bucate.
Am pus şi puţină făină - într-o farfurie,
piper, boia de ardei,
esenţă de mujdei,
puţin unt într-un bol
(Atenţie - mi-am zis - la colesterol!),
puţină telemea de oaie,
în fine, am pregătit şi-o tigaie…
Am pus pe lângă toate,
pentru orice eventualitate,
două lămâi, cam mici, e-adevărat
de-aceea am luat
şi sare de lămâie,
să fie!
Am desfăcut o conservă de bulion
într-un castron.
Am deschis şi o sticlă de ulei.
(E mai bine să renunţ la unt).
Am pus pe masă vegeta - două linguriţe, ba trei.
Am privit jur-împrejur:
era să uit orezul, care-i foarte hrănitor… natur.
Am pus, aşadar, pe masă, de toate.
Ba chiar şi peste nevoi, poate.
Am luat, iată, şi câteva coli de hârtie
(că e bine să ai cât mai multe, când scrii poezie).
Necazul abia acuma începe pentru că, iată,
o fi masa lungă, şi mai ales lată,
dar eu n-am unde să mă aşez
- adică n-am loc să lucrez.
Ei, dar mă descurc eu, n-aveţi grijă:
amestec făina cu orezul,
bulionul cu boiaua de ardei,
pun şi esenţa de mujdei,
amestec piperul cu uleiul şi cu brânza de oaie,
le pun pe toate în tigaie,
şi-uite că mi-am făcut loc suficient.
(Într-un proces de creaţie
trebuie să ai întâi şi-ntâi talent).
…Să mă aşez în faţa colilor de hârtie
sau să aşez colile în faţa mea?
Iată întrebarea -
mai ceva decât marea cu sarea!
Scot capacul de la stilou,
trag aer în piept -
o să iasă o poezie pe cinste,
cât o farfurie
ori poate şi mai mare,
aveţi răbdare!
Şi totuşi, nu ştiu cum să vă spun
să nu vă supăraţi,
şi mai ales să nu mi-o luaţi
în nume de rău:
Am nevoie de mai mult loc
să le pregătesc de-odată pe toate,
care va să zic să le pun la foc
în altceva, într-o oală mai mare,
mai încăpătoare.
Precis că după aceea voi avea loc,
să mă aşez în faţa primei coli albe,
strălucitoare.
Una, două, trei. Zis şi făcut!
(Doar mi s-a dus vestea de om priceput).
Iată că am loc să-mi sprijin pe masă cotul
Şi fruntea, în palma stângă.
Contează să-ţi sprijini fruntea.
Şi totuşi,
după atâta transpiraţie
văd că n-am loc suficient pentru inspiraţie.
Dar, vai mie, văd că şi inspiraţia îmi lipseşte.
Pe-asta am uitat s-o cumpăr
azi, când am ieşit din gardă…
Să fi cumpărat inspiraţie, nu peşte!
Măi, să fie!
Mare prostie!
Nu ştiu dacă mai găsesc aşa ceva
pe undeva,
la ora asta grozav de târzie.
A, ba da!
Voi da fuga-fuguţa
în site-ul LoveTime.Ro -
fără glumă, deci fără mişto,
- adică aicea, la noi.
Poate mai găsesc niscai rămăşiţe
de la vreo "Cină în doi"!
Subiect: Cina in doi... (Citit de 1942 ori)