VIAŢA

[alexia]

            Viaţa mea

scară de piatră
urc
şi cobor
numărând
din AZI
în AZI

paşi zdrobiţi
de singurătate

pântecul în care
mă arunc
să mai mor
ceva timp.

[vrajitorul din oz]

Si viata din nou...

munte de sticlă,
colţuri tăioase
cu purpură
pătate;
un suflet pe cale
fără cale
rătăcind;
am uitat să iubesc
să simt
să vorbesc...
de prea mult aşteptat
am uitat să aştept
mi-e timpul prea viu
alergând mereu
în grabă nebună
spre moarte
mă-mbăt
cu mine însumi... ce caut oare?
şi ce nu găsesc...

[George Ene]

Viaţa - ca la şotron:
sări când pe-un picior, când pe celălalt!
Bine că ai pe ce sări
şi nu sări în baltă
sau în suliţele soldaţilor
rămase pe câmpii
pe care-i tot bat învingătorii
Irakului,
de fapt învinşii.
Şi sări, şi sări!
Bine că poţi sări
şi poţi urca scările visului,
azi peste alt azi
şi tot aşa...
Sări şi urcă, fată frumoasă!
Înlăuntrul tău e tinereţea
iar afară e soarele.

Ce poate fi mai frumos,
Alexuţo?

[alexia]

Sar şi urc
acelaşi şotron
linii crestate
în sufletul meu

Urme şi zgomot
de paşi
ecoul numară
pătrate

afară-i lumina
iar drumul spre soare
labirint.


Mai frumos, Geo?...
Un nufăr...