SPLENDOARE

[George Ene]

S P L E N D O A R E

Sfântă Limbă Română,
Maica noastră cea Bună,
     Ce te doare?

C-o dădurăm acum pe Engleză,
Precum altădată pe Franceză,
     Oare?

Tot tu ai rămas Cloşcuţa noastră
Care ne adună sub fereastră,
     Şi-i bine!

Te rostim cum ne ştii pe buze cu miere
Căci tot românul se naşte şi piere
     Cu tine!

Precum departe ai noştri când pleacă
Tot spre tine, iubito, s-apleacă,
     Să ştii!

Că tu ai tihnă senină în munţi,
Blândeţe în şes şi mereu te pronunţi
     Cum te scrii!

Nobleţea ta-i simplă, fără fasoane,
Precum iubirea fără galoane,
     Eşti mare!

Mă-nclin, să las tuturor bucuria
Să-ţi admire aurăria
     Splendoare!