POFTIŢI, VĂ AŞTEPT!
1
De când cu Rudy (Rudi-Paparudi-Caracudi ăsta formidabil!) m-am îmbolnăvit şi eu de poezie, fir-ar ea, să fie! Scriu cu toptanul, aproape ca Rudy-Golanul. (Toarnă Rudy ăsta, torn şi eu! Plouă el, ploiesc… N-a că nu merge! Cum adică să… ploiesc şi eu? Ce, sunt vreun zeu? "Sună ca dracu'!" - vorba lui Petrică Roman, săracul… Apropo, cică la Ploieşti poţi să te piteşti, dar la Piteşti nu poţi să te ploieşti).
Booon. Unde rămăsesem? A, la ploaie, repetir, mamaie şi tataie: să dăm o fugă prin ploaie, că doar nu ni se moaie. Aşadar, mă înfăşor şi mă desfăşor la început binişor, mă iau tiptil după mine, printre săgeţile ploii, cum s-ar zice mă scald în ape albastre, ca iluziile noastre gri-ceţoase, aţoase - exact ca-n tabloul poetei Lorelei. (Apropo de Lorelei: splendoarea asta de fată s-a pitit, stă ascunsă sadea, pe după vreo perdea, ori se uită prin gaura cheii în arena poeţilor, care din 4-5 câţi frecventau cenaclul în mod curent, cu talent vreau să zic, au mai rămas numai trei, Luca şi Matei, adică Rudy şi-ncă unul, un rătăcit trăznit, care face (cu moderatorii) pe nebunul.
Aşa. Într-o vreme, după a dansat numai cu mine sub a ploii plasă, minunea asta cu ochii frumoşi a trecut la Rudy "acasă", să-i ridice lui… mingea - după ce mă trădase pe mine, sper c-aţi înţeles bine. Acum, mai nou, l-a trădat şi pe Rudiţă-Păpăniţă - glumesc frăţioare, n-o lua ca atare! Dar să revin la Lorelei. Păi fata asta, cu aromă ei dulce de Plai - Poetă întreagă, în toată puterea cuvântului, s-a lăsat dusă pe aripile vântului, în sus şi-n jos, cică-ar hoinări cu folos - spun gurile rele - după un androgin, că zice-se numai un ambigen-aborigen va putea-o scoate din nu ştiu ce păcate ori necazuri pricinuite de sentimente neîmpărtăşite, poate de vreo iubire de peste fire. O fi! Ceva-ceva trebuie să fie, dacă treaba asta a ajuns să se ştie!
Eu, stimate şi stimaţi confraţi, o să mă las de meserie (ce atâta alegătură zi-noapte, în preajma morţii, împotriva sorţii) şi-am să pun de-un Cabinet de Poezie, ori poate, ceva mai încolo, mai departe, de-un partid pentru aceeaşi parohie. Păi dacă mă muşcă şarpele de inimă şi pun de-un Partid Popular de Poezie (prescurtat PPP) păi atunci, să n-avem vorbe, funcţia de Secretar General am să i-o încredinţez lui Rudy Valentino, deci lui Rudişor, că el e singurul om cu spor în producţia de semiotică poetică - vorba lui J.S.: "De unde tot scoţi frate,/ atâtea toate?" Rămâne să mai studiem problema, să depăşim dilema. Apelez la voi: ce mă sfătuiţi, dragilor, ce să fac: să încerc, să merg pe şipcă sau mai bine să tac?
În fine, până la partid, propun să rămân la un simplu cabinet mic, mai degrabă pitic, să nu fac unul prea mare, să aibă prea multă cătare: un Cabinet de Limbă Română, c-o cunoaştem toţi şi ne e stăpână, încât numai cu ea putem face treabă bună.
Îmi voi redacta un program strâns, de multă dragoste pătruns, adică voi începe să studiez mai întâi toate limbile, în comparaţie cu materna, voi aduce la început limbi cu cisterna, şi le voi studia cu lanterna, apoi cu microscopul, şi-n fine cu telescopul, cam tot aşa cum am procedat şi cu căsătoria, de-am rămas ne-în-su-rat, de atâta măsurat. (Mi-am zis, de când mă ştiu sub bonetă, să mai aştept puţin, numai puţin, să crească, să se coacă vreo poetă. Ce mai una-alta şi dihai: pusesem ochii pe Lorelei - "Sirena", cum îi zice inspirat Rudy - căreia eu îi zic cum vă spusei, "Fata de pe Plai". Dar nu fuse, că se duse!)