Eu şi cealaltă

[Lorelei]

Viaţa mea o trăieşte o alta.
Eu sunt mai mereu absentă.
Trag chiulul. Cât pot.
Altcineva merge la birou,
zâmbeşte condescendent
şi împarte autografe.
Eu sar gardul în parc,
din când în când într-o cafenea
şi duminica seara în Gradina Botanică.
Între timp cealaltă îmi scrie scrisorile,
îmi răspunde la telefoane,
ba chiar iubeşte
din când în când,
ba calm, ba sălbatic, flirtează fără jenă
şi semnează caligrafic
fiecare cerere măruntă
a zilei.
În răstimpul ăsta ochii mei devin albaştri
sub lumina difuză din crepuscul
şi-n câmpurile nesfârşite de maci.
Uneori, seara,
ne întâlnim şi stăm la taclale.
Ea râde, eu zâmbesc,
ne strângem mâna politicos la sfârşit
şi plecăm fiecare în universul ei
vânzându-ne pentru o altă zi.

[Semiramis]

astăzi, cealaltă, a fugit din mine lăsându-mă descumpănită şi confuză. am încercat să o strig, am încercat să o opresc. nu m-a băgat în seamă. am încercat să plâng. dar îmi luase lacrimile cu ea.
m-am uitat la palmele mele. parcă nu mai ştiau să scrie. am învăţat-o tot ce am ştiut, secându-mă de ceea ce aveam. nu mai ştiu să mă semnez. nu mai ştiu să pictez cuvântul "ceaţă".
mi-am căutat adânc în suflet. offf, dragostea îmi rămăsese. şi fiorul...şi freamătul. acestea nu mi le luase. am zâmbit, dar zâmbetul nu mai era al meu. nici ochii mei de cer nu mai erau. doar genele lungi stăteau la locul lor, neţinând lacrimile.
am strigat-o iar, sperând de această dată că se va întoarce...s-a uitat înapoi la mine. şi mi-a zâmbit. Doamne! cât de frumos zâmbea...
am privit-o cum dispare, lăsând în urmă frunze...
apoi s-a mai uitat o dată la mine, lung.
cealaltă devenisem eu.
oare?