Din nou, Alexiei
Târziu în noapte, prea târziu
Să mă renaşti şi-apoi să-ţi fiu.
Căci sunt, iubito, sclavul tău
Cum hotărât-a Dumnezeu.
Tu infinitul lasă-l cui
Va vrea să-l pună căpătâi!
Vino în braţe, ieşi din gând
Sufletu-ţi piatră să-ţi descânt,
Să se deschidă floarea lui
Pe-ntinderea pământului,
În linişte noi să plutim -
Că doară de-aia ne iubim…