e primăvară...cred

[vero-visator]

Credeam că-ţi poate spune si altcineva
că primăvara caişii bat la porţile raiului
şi cern către cer ninsoare de petale,
să o preschimbe el în fulguială de dor
pentru o iarnă întreagă.

Azi am iubit un colţ de soare,
până la lacrimi.
Vedeam că trecerea mea nu a lăsat urme
pe zăpada proaspăt aşternută.
E ca şi cum,
de azi am învăţat să iubesc,
fără să-l aştept pe mâine să-mi arate
că...ar fi trebuit.

E de-ajuns o clipă neaşteptată,
când eşti al tău pe de-a-ntregul,
chiar daca ai mângâiat neatinsul,
ai plutit în necuprins
si te-ai întors...
căci o poţi lua mereu
de la-nceput.

[nibasus]

”....de azi am învăţat să iubesc,
fără să-l aştept pe mâine să-mi arate
că...ar fi trebuit...”
...minunată poezie !.....ea mi-a prilejuit aceeași stare de bucurie ca și una dintre poeziile lui Ronsard, din care îmi permit să redau câteva versuri ;

” Se duce timpul ?! Nu se duce , Doamnă ,
   ne trecem noi ca frunzele de toamnă.....
   Și-om  sta sub lespezi albe-n prag de porți....

   Și de iubirile ce-acum ne-apasă
   nu vom mai auzi când vom fi morți ;
   Iubește-mă deci , azi , când ești frumoasă ! ”