IUBIRE - PLOAIE DE VARĂ

[George Ene]

I U B I R E -
PLOAIE  DE  VARĂ

Adineaori
au trecut pe-aici
iscusitul hidalgo Don Quijote,
urmat de Sancho şi de Dulcineea -
o tristeţe, o pală de vânt
şi şoapta de iubire a cerului,
ultimii soldaţi ai Marii Armate Albastre
ţintindu-ne cu săgeţile ploilor.
Toate frunzele şi toate păsările
le-au făcut cuvenitele plecăciuni,
mai albastre decât albul zilei uscate.
Noi ne-am frecat la ochi
şi-am zis: "Lasă, că e ceea ce ne trebuie!",
şi i-am inspirat,
şi i-am expirat,
să poată mărşălui în continuare;
doar nu poţi opri o armată în mers,
care trebuie să ajungă tot mai departe,
hăt, în viitor,
la toate adresele
nenăscutelor şi nenăscuţilor încă…

[Semiramis]

uffffff Geo,
am lasat imaginatia sa-mi plece dincolo de poezia ta si m-am aruncat in valtorile ce-mi freamata in minte....
"o tristeţe, o pală de vânt
şi şoapta de iubire a cerului,"
ce dovada mai mare de iubire imi poate da cerul in afara ploii...of Doamne, ametitoarea legatura intre cer si pamant, adevarata atingere, adevaratul sarut al lui Uranus dat scumpei lui sotii Gaea (Gheea, Geea)...
inspiratie...adevarul e ca ploaia, da starea aia nebuna, nedescrisa, vecina cu indragosteala...
"nenăscutelor şi nenăscuţilor încă…"...ploaie de vara ce naste iubiri in lacrimi...
frumos Geo, mi-ai dat o stare pentru care iti multumesc.

[George Ene]

Pentru draga Semiramis

Ploile de vară repezi
Sunt de viaţă dătătoare
Căci natura răcoreşte,
Ca să râdă-apoi la soare.

Tot aşa, părerea-ţi bună
Ce-o postaşi sub ploaia mea
E ca ploaia cea de vară.
Şi tot veselă ca ea.