Noaptea cerul plange dupa soare:
risipite, lacrimile-i curg
si din fiecare picatura
se rasfrange-o raza de amurg.
Dimineata plange după stele:
boabe reci de sticla se preling
si in fiecare picatura,
tremurande, stelele se sting.
Zilele-si abunda laolalta
haine-ntinse alb peste zenit
si cu orisicare unduire
te-ar imbratisa la nesfarsit
catre serile de-albastru tainic
cand tresar din amintirea ta
printre gene licariri timide
la chemarea ce-napoi te vrea..