Cum sa-ti "porti"suferinta?..Dar,bucuria?

[ARIDANA]

"Poarta-ti suferinta cu demnitate!"...indemnul unui medic catre o pacienta.La momentul la care am auzit aceasta replica,primul impuls a fost sa nu fiu de acord.Cum te mai poti gandi la demnitatea ta?...Atunci cand suferi de doua boli,care sunt cronice,una-diabetul,care se trateaza doar,tot restul vietii-,alta-insuficienta renala-care se poate rezolva prin transplant,marind "speranta de viata" cu 5-10 ani,nu fara probleme...iar tu ai doar 30 de ani,nu ti-ai intemeiat o familie,n-ai fost mama(si nici nu mai poti fi),prietenii te-au parasit,ai doar parintii,care iti ingreuneaza si mai mult chinul,cu amaraciunea si neputinta  pe care le vezi in priviri.
Mai tarziu,am vazut copii,de 15,16 ani,transparenti si slabi de boli asemanatoare,dar cu un zambet si o seninatate cuceritoare in privire.Si nu a renuntare,resemnare ci a... demnitate.Abia atunci am inteles ce inseamna demnitatea in suferinta,de orice fel ar fi ea...organica,sufleteasca.Lamentarile,plansul,exagerarea nu te ajuta cu nimic,nici pe tine,nici pe cei de langa tine,cat de bine intentionati ar fi.Prietenii sunt cei mai sensibili la asta.

Dar bucuria?
Cu atat mai mult...