ÎN MÂINILE TALE, FEMEIE...

[George Ene]

ÎN MÂINILE TALE, FEMEIE…

Mă-ntunecă aşteptarea -
pasăre rănită
de puşca tăcerii Tale;
mă topeşte gerul
de prea multă noapte
peste zilele-mi vibrând
ca nişte corzi
     de nisip…

Durerea de a fi fericit
când mă luminează ochii Tăi -
biată jucărie ce sunt
în mâinile Tale de Zieţă -
mă face fluviu
cu maluri de tristeţe
şi de şoaptă târzie
    la marginea lipsei de Tine...

Îţi sorb adierea,
Femeie-Primăvară-Poem,
eu, temerarul însângerat,
ajuns în vis
pe Acoperişul Lumii,
pentru când vor veni să mă sfâşie
fiarele pustiului fără Tine…
    Facă-se voia Ta!

Fii bună şi aşează, totuşi, în locu-mi
     lespedea unei amintiri.

[Lorelei]

In anotimpul acesta ciudat
mi-au crescut aripi ca niste brate ciudate
rasucite in mine adanc
peste vechile arderi

tarziu, in noapte,
un greier a degerat de atata iarna





PS. O semnatura de pe aici zice ca amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi

[George Ene]

Pentru Lorelei

Pentru greierul acela ciudat -
îngheţat
( cum spui tu),
cele trei silabe ale numelui tău
reprezintă cea mai de neatins
b i j u t e r i e
cu care mi-ai împodobit inima
plină de tine.
 
Ţi-am dus dorul -
îneca-m-aş în el,
să nu mai auzi de mine,
să nu mai fiu!

[Lorelei]

Motto: "Scrie-mi-as numele pe mormant / si n-as mai fi invatat a scrie"

despre greieri
nu stiu sa spun decat atat:
degereturile de la picioare
nu-i determina niciodata
sa cante falseturi

uita-mi-as mana ratacita
departe de pana de scris

[George Ene]

Păi, un greieraş poznaş
cam trufaş,
şi puţin cam îngheţat
are ochi de… admirat
N-o mai fi cântând - se poate
Dar de admirat mai poate…
Cât priveşte mâna ta,
chiar dacă s-o cam usca,
o voi lua şi-o voi pupa
şi apoi o voi purta
ca moaşte - să ştii aşa!
Să mă tot mângâi cu ea,
spre a te îndupleca
să nu te laşi de compus
versuri şi ce ai de spus.
Că dacă tu nu mai eşti,
isprăvesc aste poveşti
şi-apoi voi fi şi eu dus,
vreau să zic către… apus.
Asta-i ce-avusei de spus!

[alexia]

Nu te pot cuprinde
cu doua maini reci...
pot insa creste din degete
vise, rasfirate pan'la cer
ca fumul lumanarii...
 
Nu te pot cuprinde
cu doua maini calde...
pot alina singuratatea
unui gand, a aceluiasi gand
ascuns langa tampla ta...

[George Ene]

Alexuţo, degetele tale trebuie să rămână de miere,
Să nu pună foc peste fruntea-mi, ci mângâiere.
Să adie, cum spui tu, mereu calde peste tâmpla mea,
Ca eu să simt că-mi alungă singurătatea o stea…
 

[Semiramis]

in mainile mele barbate, iarna nu mai stie sa fie iarna. doar inmugurirea degetelor mai poate spune ceva despre ploile uitate de un mag usor distrat, aici pe intinsul de aur al pamantului.
in mainile mele barbate, pruncii nenascuti in ultimile doua veacuri, isi poarta plansetele rasfirate pe zece secunde, numai pe zece secunde. doar sarutul meu le mai poate opri lunecarea.
in mainile mele barbate, iubirile ne mai amintesc de inimi batande de dorul unui...dor. doar liniile fine ce-mi brazdeaza palmele mai aduc destinului o urma de intamplare nepetrecuta inca.
in mainile mele barbate, pana si greierul acela degerat si necantand falseturi isi doresta sa taca. doar pentru o vreme.
numai in mainile mele...

[George Ene]

În mâinile tale, viaţă, trăim spre a muri:
Îndată ce ne naştem ne ştim spre a nu ne şti…
De-a valma cu tine, femeie, ne stingem de-a pururi şi noi -
Ca-nsoţitorilor veseli să le vină rândul apoi.

[Semiramis]

in mainile mele intinse primesc vieti netraite inca, prea fragede in lumina lunii. protejandu-le de nestiinta, de trai si de ploi, nefrante inimi inca, le sarut inaintarea pasilor. ca sa nu stie ce-am trait eu vreodata.
in mainile mele inmanusate in argila nedesfacutelor morminte, de patimi si de doruri, am sa tes tacute clipe de povesti cu zmei si zane. povesti pe care vantul, neajuns inca la mine, sa ti le aduca dar de sarbatoare.
in mainile mele, crengi de magnolii inflorite asta-primavara, am sa anin prea scumpe odoare furate de la iele. si am sa ti le daruiesc sa te pazeasca de blestemele de vrajitoare. caci prea mare iti este vulnerabilitatea la lacrimile scurse de furtuna.

[George Ene]

Semiuţo, mă cutremură imaginile propuse de tine!
Iată ce a ieşit din invitaţia ta la… reflecţie.

Adevărul e că venim fiecare din noi printr-un trup chinuit de femeie,
Ca după aceea să ne întoarcem în lut, viaţa fiindu-ne preţ de-o scânteie…
"Mamă bună!" când spunem, să fim absolut siguri că nu greşim
Când cu recunoştinţă ne adresăm tuturor femeilor prin care venim.

[Semiramis]

cutremurat vei fi de-a pururi, barbat nestiutor de patimi indurate...
se spune ca un barbat nu poate iubi precum o femeie, pentru ca o femeie este si mama...

[George Ene]

       Semiuţei

Bărbatul e, oricât e de ciudat
Un copil mare, chiar dacă e bărbat.
Şi poate-i şi aşa cum spui: neştiutor,
Deşi tocmai de aceea-i iubitor,

Cu precizarea: să fie educat -
Ceea ce-i treabă de femeie şi de-ast-dat'…

[alexia]

"...degetele tale trebuie sa ramana de miere"

Degetele astea nu mai stiu sa aline...
tremuratoare, le indrept catre tine.
Impreunate ca pentru ruga de seara
am obosit... Nu mai vrea sa ma doara!

[George Ene]

Alexuţo, tu eşti pentru mine o mare surpriză:
Faci ce faci şi mă bagi, una-două, în priză.
Dac-am zis că degetele tale să rămână de miere
E că m-a luat valul creaţiei, cu-a lui adiere,
Iscată de admiraţia mea, necurmată, pentru femeie -
Fiinţa care ne dă viaţă, ca după aceea să ne stee
Alături toată viaţa, atât la bine ca şi la greu,
Cum n-o face nimeni, poate, doar, Bunul Dumnezeu.
Ei, dar dacă tu zici că ai obosit şi că degetele te dor,
Că de asta nici să aline nu mai ştiu (sau nu vor),
E semn fie c-ai îmbătrânit, fată dragă şi frumoasă,
Fie că munceşti mult, la serviciu şi, probabil, acasă.
Păi, pune şi tu mâna, să zic aşa, pe-un retevei
Şi dă-i soţului tău câteva pe spinare, vreo două-trei,
Să pună şi el umărul la muncă, să te ajute în toate cele,
Ca după aceea să-ţi merite mângâierile - că vin ele
Singure, nechemate. Şi-ai să vezi că ţi se dezmorţesc
Şi degetele. Că dacă eşti iubită, şi ele iubesc!