Azi toate le privesc cu duioşie

[Lorelei]

Am îngheţat sub umbra cafenie
Pătată de viclene idealuri
Mă amăgeam dormind între „realuri”
Şi nu eram nici caldă şi nici vie

În umbra rotitoarelor confuzii
Credeam că pot cuprinde lumea toată
Adânc ascunsă-n mine şi uitată
Croindu-mi drum pieziş între iluzii

Sub faldul greu al gheţurilor mute
Nu înflori-vor muguri niciodată
Străină eşti Idee. Şi uitată.
Cu gândurile tale reci şi slute

Azi toate le privesc cu duioşie
În mine mă răsfăţ ca-ntr-un ulcior
Ce nesecat rămâne: plin izvor
De cântec şi de slovă pururi vie