Cred ca cel mai de temut dusman suntem noi insine. Prin orgoliile noastre prostesti, prin felul in care ne mintim fara sa o stim, prin incapacitatea din ce in ce mai accentuata de a ne exprima sentimentele in orice forma, prin alienarea din ce in ce mai accentuata datorata socialului, prin toate conditionarile pe care le acceptam ca atare fara sa cartim. Si ar mai fi multe "prin"-uri. Daca am invata sa ne fim prieteni, sa ne iubim pe noi inainte de a-i iubi pe ceilalti (nu ma refer la iubirea narcisica patologica) si sa ne acceptam cu bune cu rele, viata asta ar fi infinit mai frumoasa si infinit mai plina de minuni.
Dusmanii din afara sunt mai usor de identificat, pentru ca, fiind exteriori, sunt mult mai simplu de observat. "Dusmanul" dinauntru insa pandeste in fiecare clipa, insidios, perfid, gata sa ii mai cadeam inca o data si inca o data victime.