Te-ascunzi prin toamne, zână-mprăştiată
Şi fardul ţi se scurge-n sumbre picuri,
Îţi avortezi speranţele în plicuri
Pierdute-ntr-o iubire ne-ntâmplată.
Estropiaţi, vorbim despre nimicuri,
Dorinţa ni s-a stins, asfixiată,
Prin anotimpul ciuruit de zloată
Ne exhibăm atavicele ticuri.
Pietrificate, trec cohorte, gânduri,
E frig în noi. E frigul babei Dochii,
Ne-nsingurăm destinul printre rânduri,
Foşneşti morbid aceleaşi negre rochii,
Vom aţipi curând în patru scânduri
Şi mâini de var ne vor închide ochii...