ce sa fac?

[Maria]

    Melisa Maria,este finuta mea.Pe Melisa-Maria,am intalnit-o acum 5 ani la maternitatea din Constanta.Este o mulatra reusita,nascuta pe 20 noi 2000,dintr-un tata sudanez si-o ,,femeie'' romanca.Cred ,ca dragostea lor a fost doar o aventura,asa-mi explic abandonul fetitei.
      De la botez fetita face parte ,,aproape'' din viata noastra.Se intelege bine cu Jimmy,cu mine si sotul meu.De doua ori pe luna vine la noi,vacantele si sarbatorile le petrecem impreuna.
        Nu pot scrie mai mult,mi-e teama ca nu pot fi bine inteleasa,sa nu-mi fie luata povestea adevarata ca pe-o lauda,nu fac nimic in viata pentru a fi laudata in bine sau rau.Nu fac nimic pentru a-mi astepta rasplata.Viata mea este asa cum o vreau eu.Nu-mi plac vorbele marete si nici cele melodioase care ascund caractere de care nici n-as vrea sa vorbesc,imi produc teama,...nu pentru mine,ci pentru cei ce-s slabi de ,,inger".
        Imi cer scuze c-am sporovait pe-o tema ,de care nu-mi place sa vorbesc.
        As vrea sa pun o intrebare:Cum sa facem sa ne depasim teama pentru ca Melisa-Maria sa ramana definitiv in familia noastra?Oare o vom putea iubi altfel,...nu ca un suflet abandonat?
        Uneori mi-e teama s-o cert,consider ca n-am nici un drept,alteori ma multumesc ca-i suntem ,,parintii ce-au increstinato'' si-o vom ajuta tot restul vietii noastre.
                         Va multumesc,pentru gazduire,
                                  Maria

[CLARA]

Am inteles prin abandon ca in afara de perioadele pe care le petrece cu familia ta...fetita sta intr-un orfelinat.Daca nu e asa te rog sa ma corectezi...Draga,Maria eu una te consider foarte norocoasa.Sa-ti explic de ce.Ei bine,toata viata mea...de cate ori m-am andit la casnicie,la copiii pe care ii voi avea,mi-am spus ca unul dintre ei va fi adoptat...Sunt mai multe motive pt care s-a nascut aceasta dorinta relativ ciudata.In fine...asta e unul din visele mele pt viitor.Ser ca ai gasit un oarecare raspuns la intrebarea ta in cele ce ti-am spus.Iar daca ai si posbilitatile financiare ca sa duci treaba asta la bun sfarsit...atunci eu iti urez bafta de pe acum.Ai privilegiul de a schimba soarta unui om,fericirea pt tine e aproape palpabila si o poti darui....Nu refuza asa ceva...
                                                                                                            CU DRAG CLARA

[HERRA]

Buna Maria! Intrebarea ta este interesanta....eu am avut in familie un copil infiat,e verisoara mea....tot ce pot sa spun e ca de cand ma stiu si eu imi doresc sa infiez un copil desi inca nu e cazul( nu sunt nici macar casatorita iar oricum  situatia finaciara nu imi permite inca).
Tot ce pot sa spun...ca un sfat e ca acest copil pentru unchiul si matusa mea a fost ca un dar ceresc! Au iubit fetita din prima clipa....iar unchiul meu pana in ultima clipa...pentru ei, Lacramioara era copilul lor! Chiar daca in cele din urma Lacramioara a aflat adevarul..ca ei sunt parinti adoptivi nu a dorit nici macar pret de o clipa sa afle cine ii sunt parinti adevarati...zicea...'ei sunt parinti mei adevarati...altii nu exista!'
Eu zic ca ai face un lucru nobil salvand un suflet care odata intrat in viata ta va deveni parte din tine si nu cred ca il vei putea vedea altfel decat ca pe copilul tau!
In fond si la urma urmei parinte iti e cel care te creste si copil iti e cel pe care il cresti....
Multa bafta si curaj in decizia pe care doresti sa o iei!

[Maria]

    Fetelor dragi si bune, va multumesc din suflet pentru impuls, va pot spune ca nu-i usor sa faci acest pas, iar Melisa-maria va ramane pentru totdeauna in familia noastra.Ea este finuta familiei,iar noi ii vom fi alaturi tata viata,indiferent de decizia luata.
      Nu sunt egoista, o iubim mult, suferim si ne bucuram alaturi de ea, dar nu vreau sa ranesc. Nimeni si nimic niciodata nu va putea sa-mi interzica apropierea de ea. Ce mult mi-ar fi placut sa fie ca-n filme.Mi-as fi dorit s-o pot gasi si ajuta pe maica ei,  sa-i fie aproape, s-o ia acasa, atunci cand va fi stapana si sigura ,,cu ea''.
        Situatia mea financiara nu este de miliardara, este normala si necesara pentru a putea creste si educa un suflet de copil nevinovat.Nu-ti trebuiesc multi bani pentru a face un bine in fata ta si cu tine,...ai nevoie de intelepciune si credinta.Imi doresc ca Melisa-Maria sa-i multumeasca doar Lui Dumnezeu, iar noi sa-i fim prietenii scosi in fata-i de Dumnezeu,pentru o sansa mai buna.
             Va multumesc mult pentru parerile voastre, sunteti adevarate prietene,...si-mi place.
                               Cu drag,
                                       Maria

[Semiramis]

adoptia unui copil trebuie facuta cu maturitate si in urma unei decizii foarte bine gandite. presupune o responsabilitate imensa, avand in vedere ca deja are 4 ani si jumatate. a apucat sa traiasca departe de o familie normala (mama, tata si ceva frati). un copil nu trebuie sa sufere in urma inconstientei unor oameni fara judecata care au abandonat-o inainte sa o cunoasca. poate avea deja tarele copiilor abandonati, tare care se vindeca greu si in timp. avand in vedere ca ai deja un baietel, care nu este nici macar adolescent (am inteles ca e in scoala generala), te poti astepta la diverse reactii din partea lui, mai putin sau mai mult placute. un copil adoptat nu este altfel decat cel natural...il poti creste si educa dupa propriile norme.
daca o faci, fa-o ca simti Maria!
multa bafta!!!

[Guardian|Angel]

draga maria,
fetele au dreptate....insa cea mai mare dreptate consider ca o are semiramis....daca vrei sa facoi asta,sa o faci pentru ca asa o simti...nu din obligatie pentru un suflet nevimovat...ce vreau sa spun e ca daca o faci din obligatie,copila va simti mai tarziu....vei ajunge sa faci diferente,si acel suflet nevinovat,va avea mult de suferit(si pe langa cate a mai indurat,si aici ma refer la abandonul parintillor)...stii...eu sufar de fiecare data cand vad sau aud de un copil parasit....ma doare enorm de mult si as vrea sa fac cate ceva pentru fiecare in parte....pentru cativa,am reusit sa fac....dar mai sunt atatia....sa-ti lumineze Dumnezeu mintea,si iti doresc din tot sufletul sa ai puterea de a lua decizia corecta....
sa aud numai de bine...atat despre tine cat si despre familia ta si micuta!

[dew]

 Citindu-te ,Maria, mi-am dat seama ca nu vei face o greseala adoptand-o pe Melissa .Stii,tu esti capabila sa iubesti sincer si sunt convinsa ca Melisa poate deveni fiica ta,ca o vei iubi ca atare.
    Decizia iti apartine,va apartine(tie si sotului tau ).Sunteti singurii care pot hotari daca este bine sau nu sa faci un astfel de pas.Asculta-ti inima,Maria!este singurul sfat pe care ti-l pot da .(Cu toate ca nu sunt in masura sa sfatuiesc pe cineva,totusi...asculta-ma daca vei considera ca este bine cum gandesc ,uita daca tu crezi ca gresesc).
                   Numai bine ,just_a_tear.
 

[Strumfita]

   Maria, eu singurul lucru pe care ti-l pot spune este ca in cazul in care o vei adopta pe Melissa, vei salva o inima, un suflet nevinovat, un suflet care zic eu, a suferit destul. De asemenea este o mare responsabilitate, pe care va trebui sa ti-o asumi .. nu din obligatie .. din iubire .
   Eu iti doresc sa gasesti raspunsul, dar nu uita, ca cel mai bun raspuns se afla in inima ta !!
   Mult succes in continuare si multa sanatate Melissei!