In teatru

[Lorelei]

Azi uşa teatrului stă deschisă
pot să fug fără să privesc înapoi
să uit nopţile de insomnie
în care îmi repetam la nesfârşit replicile alese cu grijă
să uit cum am învăţat să zâmbesc înafară
şi să urlu înauntru
azi uşa teatrului stă deschisă...
... şi totuşi uite-mă plângând în pumni
(încă repetând un rol învăţat pe de rost)
a neputinţă de-a păşi
pe uşa aia deschisă
ca pe un covor roşu de Oscar

[Semiramis]

doar astazi usa teatrului mai este deschisa. deschisa larg spre noi orizonturi. maine poate portarul o va inchide pentru o viata. si numai usa din spatele scenei se va mai deschide ceteodata, pentru a lasa pe cineva foarte grabit sa intre. batranul care tine cheia, o pazeste strasnic.
tot astazi, lacrimile varsate nu sunt noi. sunt aceleasi pe care le-ai plans acum ceva vreme cand, tacuta cautai iubirea. in contratimp. doar insomnia, omniprezenta te pandeste din spate.
rolurile trec, acelasi actor, mizer pe scena veche, incearca sa prinda actul ce abia l-a ratat. opreste-te! nimeni nu va scrie "jocul ielelor" a doua oara, special pentru tine. nimeni nu te stie. culege trandafirii ce ti-i arunca acum lumea! nu se stie la ce premiera vei primi altii! ia-i!
doar astazi usa teatrului ramane deschisa, pana la caderea noptii. lasa-ti costumul si pune-ti hainele obisnuite! peruca s-a incalcit. o sa te certe costumiera. du-te la usa! ia vezi, ce e dincolo de ea! apoi cauta-ma si povesteste-mi!
te sarut actorule!

[Lorelei]

Mastile au cazut
o data cu ultima cortina
nu mai plang, nu mai sper
usa teatrului inca ma asteapta deschisa
astazi pasesc drept, fara sfiala
(rolul vechi l-am uitat)
eu, mie insami redata,
pasesc spre iesire
ca pe un covor rosu, de oscar
in urma inchid fara regrete
usile teatrului