Luna ce nu poate fi furata.

[viulian]

Luna ce nu poate fi furata.

Ryokan, un maestru Zen, ducea o viata simpla intr-o cabanuta la poalele muntilor. Intr-o seara, un hot ii sparge cabanuta, dar descopera ca nu era nimic de luat.
Ryokan, intorcandu-se acasa, il prinde. "Ai batut drum lung sa ajungi la mine", spuse hotului, "si nu ar trebui sa te intorci cu mana goala. Ia, te rog, hainele mele drept cadou."

Hotul ramase mut de uimire. Lua hainele si pleca in fuga.

Ryokan statea gol, privind la luna. "Saracul..", isi zise, "de-as fi putut sa-i ofer aceasta frumoasa luna."

[alexia]

               Si uite cum fiecare om e un amalgam de nevoi , dorinte, neputinte, dezamagiri si neimpliniri...sau poate nu! Pentru unii nevoile fizice, materiale reprezinta mult, poate totul: hrana, sursa de existenta. Pentru altii insa sunt nevoi spirituale atat de puternice incat lipsirea de material, de trecator pare naturala si tinde spre altruism. Bucuria cu care ofera hainele de pe el nu ma duce neaparat la ideea de bunatate, de daruire cat mai mult la ideea ca acest gest reprezinta ceva prea mic, prea lipsit de importanta in comparatie cu ceva la care nu poti ajunge. Poate din prea plinul sufletului ar fi oferit si luna, pe care ar fi atins-o el mai intai.