Invidia

[|ngerMorT]

Nu stiu daca s-a mai deschis subiectul asta...daca da, va rog sa ma scuzati si sa-mi spuneti...
Din pacate, recunosc, am un mare defect...de care tot incerc sa scap, pe care nu-l suport si il consider dezgustator pe langa alte defecte "mai mici"...sunt invidioasa... De multe ori pur si simplu nu reusesc sa ma bucur de binele altuia, pentru ca ma gandesc ca eu nu am parte de acel "bine"...si e groaznic, incerc sa ma autosugestionez, sa-mi impun sa nu mai fiu invidioasa, dar de multe ori nu reusesc...Oricum, persoanei respective nu-i arat acest lucru, ma bucur alaturi de ea...dar fara sa vreau simt in mine un sentiment urat si meschin...invidia. As vrea sa scap de el, sa reusesc sa-mi impun ideea de a ma multumi cu ce am, de a lupta pentru mai mult, si de a ma bucura pentru ce primesc altii, chiar daca eu nu am acel ceva...
In ultimul timp am reusit sa ma mai vindec...ma ajuta faptul ca realizez cat de murdar e sentimentul asta, si ca am vointa sa scap de el...
Mi-e rusine cu asta...dar...vreau sa ma vindec!

[Semiramis]

invidia isi gaseste locul alaturi de alte sase pacate capitale...intr-adevar este o traire urata. de cele mai multe ori te ia in stapanire fara a o putea controla. asta ne da tarcoale in momentul in care ne consideram neindreptatiti..."cum de ala a primit sau a trait chestia aia si eu nu...doar meritam mai mult decat el...".
acum eu iti spun ca ce-i al tau e pus de-o parte. fiecare primeste ceva pentru ca merita sau pentru a i se deschide ochii (si bune si rele). pe mine una m-a ferit Dumnezeu de trairea asta (spun traire pentru ca nu consider invidia un sentiment), insa m-am simtit deseori frustrata din diverse motive. nu trebuie sa pui la suflet si cand simti ca iti da rotocol invidia, gandeste-te la un lucru frumos si neasteptat care ti s-a intamplat tie...
bafta!