Am măturat răutatea într-un teanc de hârtii rupte şi ceară nevorbită
Am zidit ura nebună în rama unui tablou argintiu
Pe drum am despărţit adevărul lin de minciuna acră în gând uitată
În sufletele şterse de ploi şovăitoare şi de vreme
Am încercat s-alung norii posomorâţi şi negri din apartament pustiu
S-aduc iubire şi lumină, curcubeul din vecini
Flori de vise şi miresme dulci de crini
Am vrut să apăr gândul de teama orbitoare dăruind lumii un puls de curaj lăuntric
Injecţii şi cuburi de zâmbete anarhice
Cu buretele să şterg ţigări de plăcere şi scene de amor veşnic trecătoare
Cuib de răni adânci ce doare
Lacrimi fierbinţi ce ard ca lava unui vulcan
Tentaţii ce cresc din an în an
Am încolţit citate şi texte sacre de mândrie pline
Am vopsit speranţe şi cuburi de iubire line
Ca să păstrăm veşnic în noi un colţ de rai printre coline