Pacatul cel mai grav

[Lorelei]

"Am comis cel mai grav dintre păcatele pe care le poate comite un om: n-am fost fericit" (Jorge Louis Borges)

Pornind de la citatul asta mi se pare ca oamenii religiosi au dreptate, suntem cu totii pacatosi pana la Dumnezeu si o palma deasupra. Uitam sa fim fericiti. Imi amintesc o fraza din Orele, cand tipa, indragostita, iese dimineata in balcon, iubitul vine, o ia in brate si se saruta indragostiti cat toata lumea intreaga. Peste ani tipa comenteaza: "I thought it was the beginning of happiness. It wasn't the beginning. It was happiness." Mi se pare fantastic. Intotdeauna avem tendinta sa facem planuri, chiar atunci cand suntem DEJA fericiti, despre cum vom fi noi fericiti. Si uitam sa mai fim la modul cel mai simplu si autentic fericiti. Dar asta e pacatul omenirii. Si chiar e pacat...

[viulian]

Pai na, singurul lucru care nu se poate cumpara cu bani este... experienta 

Adica sa renunti la prejudecatile despre ce te-ar face fericit, si sa inveti ce te face cu adevarat fericit... si sa te bucuri de fiecare moment dupa aceea.

Si eu... nici n-am deschis cartea de unde sa invat. E in raft si ma uit la ea.

[valentina]

    E probabil cea mai mare prostie a oamenilor.Cand avem ceea ce cautam,nu suntem multumiti,vrem mai mult.Abea cand pierdem si acea mica, si totusi mare fericire,abea atunci ne dam seama de pierderea suferita.Vrem intotdeauna mai mult,si nu ne dam seama ca ea este la indemana noastra.Abea cand o pierdem ne dam seama ce am avut si ce am lasat sa ne scape printre degete .

[Semiramis]

cea mai bună urare o consider că este: Să fii fericit! pentru că fericirea cuprinde tot, este virtutea supremă. tot ceea ce facem, facem pentru a fi fericiţi într-un fel sau altul...

[Eve]

Lorelei, adevar graieste acest citat. Mereu pacatuim fara macar sa fim constienti de acest lucru.

Citeam cateva "banalitati" pentru care cineva era fericit si recunoscator ...

"Sotului care sforaie toata noaptea,
Pentru ca doarme acasa cu mine si nu cu altcineva !

Murdariei de curatat dupa o petrecere,
Pentru ca inseamna ca am fost inconjurata de prieteni.

Umbrei mele care ma insoteste la munca,
Pentru ca inseamna ca sunt afara la lumina soarelui.

Podelei care trebuie stearsa si ferestrelor care trebuiesc spalate,
Pentru ca inseamna ca am o locuinta.

Locului de parcare pe care il gasesc tocmai la capatul parcarii,
Pentru ca inseamna ca pot sa merg si ca am fost binecuvantat cu un mijloc de transport.

Gramezii de rufe de spalat si calcat,
Pentru ca inseamna ca am haine de imbracat.

Soneriei care ma trezeste in zorii zilei,
Pentru ca inseamna ca sunt viu.

SI, IN  SFARSIT, ... pentru prea multe e-mail-uri,
Deoarece inseamna ca am prieteni care se gandesc la mine."

[Lady Allia]

 Mereu am spus că fără anumiţi oameni eu aş fi săracă!!! Şi aşa aş fi! Nu am să vorbesc aici despre iubitul meu, copilul meu...pentru ei nu sunt cuvinte care să poată vreodată exprima minunea existenţei lor în viaţa mea!!!
 Fără Eminescu...nu mi-ar mai înflori teii şi visarea!
 Fără Stănescu nu mi-aş îngenunchea niciodată sufletul atât, atât de sublim!
 Fără Lorelei...aş uita să mai sar şotron din doi în doi, să îmi reânviu copilăria, frumuseţea sufletească!
 Fără voi...aş umbla mereu pe ţărmuri care s-ar termina la jumătate...nu aş reuşi vreodată să cunosc magia sufletelor de dincolo de cuvinte!
 
 Iar fără G.G.Marquez...lumea mea ar fi cu adevărat lipsită de gust, culoare, de ... minunea din el şi de el!!!
 
" Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este in felul in care urci pantele abrupte spre varf."
 
 Fără unii oameni, DA...aş fi mult mai săracă, iar asta ar fi un păcat grav!!!

  Păcatul cel mai grav constă în faptul că: "Oamenii se împart în două categorii: unii care caută şi nu găsesc şi alţii care găsesc şi nu-s mulţumiţi" - M.Eminescu.
  Este mare păcat faptul că atunci când suntem fericiţi în loc să profităm de fiecare moment ne pierdem în banalităţi şi uităm în egoismul nostru uman să mulţumim clipei!
 Sunt multe astfel de păcate: teama de a trăi, teama de a dărui, teama de a primi, teama de a merge mai departe, teama...care ne înnăbuşă, ne închide orice cale spre a fi fericiţi...! Alt păcat este rutina, care ne transformă în nişte mici roboţi fără sentimente, doar goi şi obosiţi!...şi ar fi multeee păcate grave!
  Dar cel mai grav este într-adevăr să ajungi să trăieşti o viaţă, iar când priveşti în urmă să constaţi că...nu ai fost fericit!!!

[Zantiala]

Ca pacat impotriva lui Dumnezeu, pacatul cel mai mare este hula impotriva Duhului Sfant

Revin totusi la citat, si il voi parafraza usor. Cel mai mare pacat pe care il putem face impotriva noastra si impotriva celor din jurul nostru, este sa nu ne bucuram de fericire atunci cand ea exista.  Sa nu traim fiecare clipa frumoasa , sa nu sorbim fiecare strop ce se intampla sa cada in palmile noastre insetate de implinire...

[Alia]

In clipele de fericire, oamenii se gandesc ....poate la...cum sa pastreze mai mult aceaste momente, de aceea isi fac planuri....isi doresc mai mult....Ma gandesc sa isi doresc mereu acele clipe, si...din teama de a nu se sfarsi, isi fac planuri pentru altele.
A fi fericit , o propozitie umbrita uneori de incertitudine, indoieli, nesiguranta pentru ce va fi maine...
In realitate ar trebui "exploatata" la maximum clipa, momentul cand esti cu adevarat fericit, lasand la o parte ce-a fost, ce va fi, doar ceea ce este. Prea ades ne-am invatat sa constientizam, sa trecem prin filtre nenumarate clipele frumoase, sa analizam si de aici rezultanta, acele clipe minunate se irosesc, fara a fi percepute la adevarata lor valoare.
Cred ca uneori, un pic de superficialitate nu strica nimanui.....
Superficialitate, urasc acest cuvant si totusi el exista....