Farewell my friend

[Lorelei]

Drumul spre casă
nu e niciodată fără sfârşit.
Rătăcirile sunt numai
forme de a merge mai departe.
Drumul e şerpuit şi abrupt,
cărarea îngustă;
gândurile însă sunt drepte şi înalte.
Incredibil de înalte. Ameţitoare.

Mă uit uneori peste umăr
şi încă eşti acolo. Zâmbesc.

Mă întrup în idee
ca mustul în teascuri strivit sub tălpi de fecioare.
Miroase a toamnă şi a poveşti.
Poveşti cu zâne şi zmei spuse în şoaptă
şi împletindu-se bizar
ca două gâturi lungi
atingând bolta nefiresc de înaltă.

Sheherezadă sunt;
ţi-aş spune poveşti cât încă mai colinzi
printre fâşii de albastru
o  mie şi una şi încă mai multe.

Farewell my friend,
Fie-ţi pasul sigur şi fruntea senină.

[Semiramis]

ramas bun intr-adevar,
dar oare nu fiecarei despartiri,
ii urmeaza re-ntalnirea?

[cv]

Mirosim a iarbă unduind prin câmpuri în amurg de seară şi-a mâhnire târzie
Suntem zvârliţi pe-o aceeaşi sferă şi aşteptăm cuminţi să se oprească ziua
E frig
E atât de frig, încât şoaptele domestice au contururi gri, de grote glaciare
Mă laşi să ning peste tine unde sfârşeşte tăinuirea?

Nu, nu ne mai grăbim nicăieri.. viitorul începe din senin când închidem ochii