12 Octombrie, 2025, 01:13:30 a.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Ce cauta o femeie la un barbat?  (Citit de 26204 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

20 Decembrie, 2005, 10:11:24 p.m.
Răspuns #75
Offline

Strumfita


   Parerea mea e ca Napoleon avea dreptate .. intr-un fel sau altul .. din pacate  :-[
daca iti pun un nor in suflet o sa iubesti mai mult cerul?

25 Decembrie, 2005, 09:05:46 p.m.
Răspuns #76
Offline

charlie


Parerea mea e ca Napoleon avea dreptate .. intr-un fel sau altul .. din pacate :-[

ciudat, si totusi interesant cum ceva spus acum multa vreme, inca reflecta, intr-o masura sau alta, adevarul.... :(
« Ultima Modificare: 26 Decembrie, 2005, 09:20:33 p.m. de charlie »
You believe but what you see
You receive but what you give

26 Decembrie, 2005, 09:06:08 p.m.
Răspuns #77
Offline

Lady Allia


Eu nu cred ca Napoleon avea dreptate!!!

Este general valabil...nu doar femeile iubesc pe cine nu trebuie ci si barbatii...este o chestie reciproca!
Daca o femeie iubeste pe cineva care isi bate joc de ea, inseamna ca si acel cineva alege sa fie cu o persoana cu care nu isi doreste sa fie ci doar cu o alternativa comoda pentru el, dar nu cu cineva care sa ii incalzeasca sufletul...care sa il faca sa pluteasca...sa il faca sa isi piarda capul si sa se comporte ca un adolescent si la 80 de ani...!
Eu nu cred ca fiecare avem ceea ce meritam...sunt momente in viata in care alegerile nu sunt atat de usoare precum le fac unii sa para...si sunt momente in viata cand alegerile le fac altii pentru noi, iar noi ne trezim in mijlocul unei situatii deosebit de grea in care suntem niste pioni pe tabla de sah a vietii...putem alege, dar trebuie de fiecare data sa tinem cont de cei din jur...altfel cum justificam faptul ca suntem...oameni care simt...cu constiinta si suflet?!
Nu cred nici in ideea (desi imi place psihologia) ca o femeie cauta in fiecare barbat pe tatal ei...si viceversa...un barbat cauta in fiecare femeie pe mama sa...! Mi se pare ridicol...mai ales ca daca stam un pic sa ne gandim fiecare din noi cautam la o anumita varsta independenta fata de parinti...cautam acea clipa in care sa dovedim ce putem...ce suntem...ce vom fi...! Mereu incercam sa ne depasim parintii, sa ii facem mandri de noi...sau sa ni-i apropiem atunci cand nu ne intetegem cu ei.
Nu...nu cred ca ne cautam partenerii in fiinte care se aseamana cu parintii nostrii..., dar probabil ca ne-am dori ca omul langa care vom trai sa fie iubitor , sa ne respecte, sa ne ajute, sa fie caritabil, sa fie atent cu noi...etc, iar daca aceste lucruri le avem si in familia in care am crescut...este perfect sa le regasim si in familia pe care noi am intemeiat-o..., dar nicidecum eu cred ca asta nu trebuie confundat cu faptul ca visam sa ne casatorim cu "tata" sau cu "mama"...

26 Decembrie, 2005, 09:24:53 p.m.
Răspuns #78
Offline

charlie



Nu cred nici in ideea (desi imi place psihologia) ca o femeie cauta in fiecare barbat pe tatal ei...si viceversa...un barbat cauta in fiecare femeie pe mama sa...!

aici sunt de acord cu tine.


.... probabil ca ne-am dori ca omul langa care vom trai sa fie iubitor, sa ne respecte, sa ne ajute, sa fie caritabil, sa fie atent cu noi...etc, iar daca aceste lucruri le avem si in familia in care am crescut...este perfect sa le regasim si in familia pe care noi am intemeiat-o...

... cat se poate de adevarat.
You believe but what you see
You receive but what you give

08 Ianuarie, 2006, 03:50:34 p.m.
Răspuns #79
Offline

digitty


        nu stiu daca ce a spus Napoleon e adevarat...nu am nici cea mai vaga idee... Daca ar avea dreptate,atunci cum ramane cu atatea cupluri in care cei doi se iubesc cu adevarat?sunt exceptii in care femeile ii iubesc pe cei care se poarta frumos cu ele? Dar totusi femeile se "joaca" parca mai mult cu sentimentele.poate doar am impresia...nu stiu...Eu nu as putea sa stau cu cineva care nu ma respecta si care nu e sincer cu mine.Cu sinceritatea,recunosc faptul ca as putea trece peste daca as tine la el (desi nu e indicat....stiu sigur ca m-ar putea 'pacali'),insa daca nu ma respecta,pot sa-l iubesc enorm,ca mai bine sufar decat sa stau cu el.Imi dau seama ca e o pierdere de timp.Un fost prieten de-al meu aproape ca s-a imbatat cand a venit cu mine in club,pentru ca ne certaseram putin.Stiu ca tinea la mine foarte mult...mi-a zis ca ma iubeste...a ingenunchiat sa-si ceara scuze...avea lacrimi in ochi...si au fost mai multe...dar in momentul in care a aparut aproape beat langa mine in club,tot sentimentul pe care il simteam pentru el,a disparut brusc.Ca prin minune.
        nu sunt nici pe departe de acord cu "fiecare primeste ce merita".nu are rost sa repet ce au zis Lady Allia,sunshine...samd deoarece ar fi aceeasi idee,dar cu alte cuvinte  :)
       ma trec fiorii cand ma gandesc ca as putea sa ma casatoresc cu un fel de al doilea tata (la figurat,normal).eu personal chiar nu caut pe cineva ca tatal meu.Fiecare are cate o calitate sau cate "ceva" diferit si minunat.
       pana acum cateva zile aveam cateva idei fixate in minte:ca nu o sa-mi fie drag niciodata de vreun baiat blond,sau de cineva arogant....etc. ce naivitate...si mi-am dat seama ca nu are rost sa fac un fel de portret al baiatului in minte. e posibil ca un baiat arogant sa fie destept si respectuos,cat despre aspectul fizic...nu cred ca mai are rost sa spun ca m-am inselat amarnic.e de ajuns sa-mi placa mie.frumos/urat cum e,daca eu il plac nu conteaza parerea celorlalti.

eu cred ca intr-o relatie,cele mai importante sunt(in ordinea enumararii):
   RESPECTUL  ,  SINCERITATEA  si  LIBERTATEA (de libertate unii nu tin cont,dar eu am vorbit in numele meu aici  :))
everything is ok in the end...if it's not ok, then it's not the end.