De cand i-am rupt o falca, nu mai suntem aceiasi,
Bodoganeste-n baie si suduie mereu,
Desi ii jur:"iubito, a fost doar intamplare,
Eram matol si-n mine murise Dumnezeu".
Tembel, suspin la rude, crezand ca sunt neutre,
Dar ele ma-nfiereaza:"Iar n-ai adus nimic?!",
Si simt ca au sa treaca vreo cateva decenii
Pana din cloaca asta voi sti sa ma ridic.
Desi nu o caftisem de foarte multa vreme
Privea mefistofelic, cu fata grea de fard,
Acum, ca iepurasul, sunt speriat de umbre,
Cand brusc nevoi acute ma trec langa un gard.
De-ncearca, deghizata, plecari fara intoarceri
La socrii mei isterici, o bat accidental,
Pe buca tatuata ii las o amintire,
Sa stie, cand mai pleaca, sa dea un mic semnal.
De cand i-am rupt o falca nu mai suntem aceiasi,
Prin jalnice aziluri ma vad imbatranind,
Punandu-mi, fara noima, netrebnica-ntrebare:
"Oare Madam cu Coasa de ce n-o fi venind?"...
Poezia parodiata:
Iubind banal, constant, cronicizat (Himeră în mileniul III)
de Loredana Tudor
Ce importanţă are că nu suntem aceiaşi?!?
Rămâne locul care ne va-ntâlni mereu,
Vom rătăci prin viaţă corect sau la-ntâmplare
Şi vom vedea la urmă ce-o vrea şi Dumnezeu.
Vorbesc cu ei de tine, cuvintele-s neutre
Şi mă forţez să pară că nu mai simt nimic,
Dar, din cenuşa noastră, ascunsă în decenii,
Ce m-ar putea convinge să vreau să mă ridic?!?
Străin îi las să creadă că-mi eşti de multă vreme,
Minciuna mea se-ascunde sub tonele de fard,
Dar ochii-mi îţi duc dorul, te caută şi-n umbre
Şi plâng fără suspine de-ţi trec pe lângă gard.
Tu ai plecat pe drumul cu prea puţine-ntoarceri,
Să nu îţi ies în cale cumva, accidental,
Rămân să duc în spate întreaga amintire
Crezând că văd în toate un cât de mic semnal.
Dar n-are importanţă că nu suntem aceiaşi
Sau câtă-nstrăinare trăim, îmbătrânind,
Mă-ntorc mereu la locul cu semne de-ntrebare
Scriind scenarii-n minte cum că vei fi venind.
Subiect: De cand i-am rupt o falca ,nu mai suntem aceiasi (parodie) (Citit de 2450 ori)