Intai aragazul, apoi mobila...acum casa! (parodie)

[Rudy Valentino]

Esti iar devastat de telurice patimi,
Cu ochi injectati versi torente de lacrimi,
Sperai la barbut sa ramai neinvins,
Azi, lefter, tronezi peste ghene, un sfinx,
Cersind la metrou dupa noile datini.

S-au dus aragazul si mobila-n zbor,
E frig.Dormi pe jos intr-un nud dormitor,
Mereu camatarii te lasa plangand,
Batut, fara haine, ramai sangerand,
Cand bestii creole te iau la omor.

Zic gurile rele, scarbavnice, c-ai
Vandut chiar si casa, dar vesnic tu n-ai,
Tsunami de foame izbesc in stomac,
Ai vrea, disperat, sa te-neci intr-un lac,
Doar doar vei ajunge, sarmane, in rai.

Parodie dupa:
Întâi eu, apoi tu...acum noi
de Cristea Loredana

Suflete vii prizoniere în patimi ,
Colore câmpii scăldate în lacrimi
Durere temută, de neînvins ,
Păcate-mpietrite-n coroană de sfinx.
Şoaptele sacre-s, ca antice datini.

Suspine-ncărcate cu taine de zbor
Dezleagă-n descântec şi farmec şi dor
Aud heruvimii prin preajmă plângând,
Şi piatra din sânul tău cald sângerând.
Şi simt pentr-o clipă că mor.

Amestecă zarea un tropot de cai
C-un liniştitor şi vechi cântec de nai,
Roiuri de fluturi îmi zboară-n stomac
O stea de pe boltă se-nneacă în lac
Noi doi...avem colţul nostru de rai.