sunt vinovaţi că ni-s părinţi,
că-i vrem acasă veşnic tineri,
că n-au fugit în vreun oraş
şi mai postesc miercuri şi vineri
că-i mai găsim la plug şi coasă,
(ei n-au aflat de trândăvie)
şi că ne pun toamna pe masă
ciorchinii trudei dintr-o vie,
……
înfricoşaţi de zodii şi de dor,
ascund în iarb-un gând de piatră
când ne mai roagă prin scrisori
să nu lăsăm să plouă-n vatră