gand care isi cauta stapanul intr-un colt uitat de lume
las urme pe zapada in speranta ca si el se va uita dupa mine
ma asez pe marginea lacului unde odinioara imi zambea...
acum nu mai sunt licurici
borcanul in care a vrut sa adune lumina lor sta aruncat printre putrede ierburi
as vrea sa i-l umplu eu dar sunt gol pe dinauntru
as vrea sa-i sarut ochii din recunostinta ca intr-o zi m-a creat
mi-a aratat zapada si mi-a impletit cuvinte prin care frigul nu putea sa patrunda
eram atat de fericit incat reuseam sa prind fulgii
eu eram “acasa”... asa-mi spunea
eram gandul in care cei din jur il strangeau in brate... copiii il strigau “tata“
era fericit si nu trebuie decat sa iubeasca la randul sau
ma scufund in asfalt
e iarna si intr-un colt uitat de lume
las urme pe zapada