Scrisoare catre mine insami!

[a_d_y]

Pare a fi un cliseu dar nu trata viata in defensiva ci cauta comorile pe care le ascunde.Totul e relativ pe lumea aceasta,pana si iubirea....care te face sa plangicand inca nu stii ce sunt lacrimile,dar si deziluziile isi au rostul in viata :Te trezesc din vis!!""u crede in miracole ci bazeaza te pe ele,iarta dar tine minte si zambeste atunci cand iti vine sa plangi.Merita sacrificiul!! Ai incredere , se va implini!!Atunci fericirea ta va avea sfarsitul infinitului.

[Rebecka]

esti sigur ca e bine oare sa zambesti atunci cand de fapt iti vine sa plangi?Oare asta nu e o minciuna?Oare nu ne mintim pe noi insine cand facem lucrul asta?Cum mai putem fi sinceri cu altii atunci cand nu suntem sinceri cu noi....si ochii...cum se mai curata fara lacrimi? Si sufletul cum se mai elibereaza de tristete fara lacrimi....ah, lacrimi blestemate, doare atat de tare cand plangi, si uneori iti fac atat de bine.....nu mai inteleg multe lucruri...ma simt ca si cum m-as  complace in prostie si ea ma acapareaza pe zi ce trece, din ce in ce mai mult...sa cad prada ...NU, insa cine mai are puterea sa lupte...nu mai e vrb de o singura batalie....acum e adevaratul razboi!
Lumea e din ce in ce mai cruda...apropiatii nostri se gandesc mai intai la cei care nu dau 2 bani pe ei si abia apoi la cei care ii iubesc, ii ingrijesc si le pasa de ei!Dumnezeule...lumea asta...cat de mult rau poate sa fie in ea, si nimeni care sa poata schimba ceva, doar sa spere ca va schimba ceva...oare cati din noi putem face asta...sa schimbam ceva??