SUFLET GHEBOS (replica)

[Rudy Valentino]

Mai moare o toamna in suflete reci
Si ploua cu versuri amorfe si seci,
Cu lacrimi si dor...Ce naive colaje,
Poeti nenascuti zac in vagi personaje,
Sunt oameni ce stiu doar sa planga pe strada,
In trupuri chircite, prea oarbe sa vada,
Aceeasi durere, aceleasi paiate,
Sarmane papusi atarnate de ate...

Te frangi in torentul ce-mi curge prin vine,
Tu, suflet ghebos, care bantui prin mine,
Te vad cum cersesti printre lacrimi mioape,
Dar ingerii mor in transeele-ti schioape...
De dor si pustiu iarasi canti, suflet gol,
Sadind, muribund, flori albastre la pol.

Ai vrea iar sa urli, nevrotic, spre luna,
Caci haita celesta, ce snobii aduna,
Iti daruie vise, albite-n suspine,
Te seaca de trup, doar asa iti e bine,
Nu esti o culoare...esti gandul opac,
Te vanturi, hain, cu pasi mici de gandac,
Doar timpul va spune:esti darz sau fragil,
Pacat de Albastrul fugit in exil!

Tu, suflet calcat de blestem, bucurie
In tine nu vad, nici franturi de poezie,
Petalele tale sunt sparte in doua,
Lumina e pala, in trup parca-ti ploua,
Iluzii, fatarnic, te rod, printre vise,
Pacat de Albastrul ucis de abscise!

Poezia de la care s-a pornit:
Floare albastra
de Liana Icobet

E toamna tarzie in suflete reci
Si ploaia ne spune multe povesti
Cu lacrimi si dor… de cuvant si miraje
Oglinzi paralele ce vad personaje…
Si oameni pustii care trec iar pe strada
fara sa vada copacii plangand
de durerea ca nu te mai am
Iar in gand….

Te strig in neant si in noaptea ce vine
ce trece atat de stinghera prin mine
Te vad si te vreau din nou iar aproape
Dar Ingerii plang iar si iar si spun soapte
de dor si pustiu in suflete goale
Ce dor mi-e de tine albastra mea floare !

As vrea sa revii iar in stele si luna
In soarele bland ce pe noi ne aduna
Ne daruie « clipa » si speranta in bine
Ne face mai buni si mai calzi in suspine….
Tu esti o culoare ..o lacrima dulce
Si-un fir de nisip ce enigmatic se prelinge
prin timpul acesta atat de fragil
Tu floare albastra …ramai in exil !

Adu-ne si suflet , destin , bucurie
Prin tine traim multi ce stim « poezie »
Petalele tale sunt pline de roua
Luminii prin care tu ne petreci...
Ne dai bucurie , speranta si vise
Tu floare albastra …ramai pura in veci !

[Lady Allia]

N-ai suflet ghebos, doar plin de durere
de scarba de viata, de nevis si repere
pierdute pe drum undeva...nu stim unde
din cand in cand doar un tipat se-aude
stai jos pentr-un timp primeste un zambet
si mana intinsa spre tine n-o rupe,
iar ochii cu lacrimi nu-i rade ci sterge-i
si nu fugi iara spre capat de lume
acolo esti singur nu-i nimeni cu tine
si cine atunci te mai poate-auzi?
nu! stai...nu pleca acolo-n niciunde
unde nu mai sunt flori si vise si mare
ramai intre oameni si-nvata a iubi!
nu-ntotdeauna iubirea te doare!

.........................................................
With friendship

[Guardian|Angel]

Ce suflet ghebos poti ascunde in tine
Ce viata amara, plina de suspine,
N-ai suflet ghebos,
Esti om ca si mine
Si daca vrei, poti crede-n iubire!

[un_suflet]

Nu am pretentia ca stiu sa scriu o poezie,
Insir si eu cuvinte ce rimeaza pe hartie.
Daca aceste versuri n-ar fi amorfe, seci,
Ale tale, nu ar mai fi apreciate in veci. 
Iar de citit, doar sufletu-mi citeste
Ce-i place si simte ca se potriveste.
Uneori citeste printre randuri
Si "aude" atatea zeci de ganduri,
Ascunse bine, rostite prin "reci cuvinte"
Din teama de a nu da in vileag ceea ce simte.
Ma regasesc in versurile tale,
Precum o floare albastra fara de petale
Iar daca-n tot ce scrii si poti, te simti "suflet ghebos"
N-a meritat efortul meu, dar mi-a placut "poemul" si-ti multumesc frumos!