Mitul faustic

[Lorelei]

Mitul faustic este, schematic vorbind, mitul pactului cu diavolul, bazat, se pare, pe figura doctorului Johann Georg Faust (aprox. 1480–1540). Faust isi vinde sufletul diavolului contra ceva. Acest ceva devine rand pe rand iubire, fericire, aurul alchimic, cunoastere, adevar etc. Ilustrarea mitului faustic este intalnita foarte des in literatura, lucrari celebre cu tema acestui mit apartinand lui Christopher Marlowe, Goethe, Thomas Mann, Bulgakov etc. In poate cea mai cunoscuta varianta, cea a lui Goethe, Faust isi vinde sufletul pentru fericire pe care, va place nu va place, nu o atinge prin iubirea nici pentru Margareta, nici pentru Elena, ci, in final, prin dragostea profund altruista fata de semeni sau, poate, cine stie, fata de propria creatie (Faust indiguieste o bucata din mare in care construieste o lume cvasi-perfecta. vazandu-si oamenii fericiti sa lucreze la crearea acestei fericiri comune, Faust rosteste cuvintele magice: "Clipa, ramai, caci esti atata de frumoasa!".

Intrebarile mele, mult mai profane decat creatiile mai sus amintite, sunt doua: Ati simtit vreodata in viata atat de intens, incat in momentul respectiv, ati fi oprit timpul in loc (clipa, ramai, caci esti atata de frumoasa!) vanzandu-va sufletul? Si a doua: Oare merita ceva in viata asta atat de efemera... un pact cu diavolul pana la urma?

[viulian]

Mitul cred ca se poate reduce la ceva de genul:

Suntem noi proprietarii sufletului, sau doar avem drept de uzufruct ? 

Odata raspuns asta, vedem cine a incalcat contractul si cum trebuie pedepsit..
Cu toate ca na, presupunand ca Faust era proprietarul si avand deci dreptul sa faca ce vrea cu sufletul lui (sa se bucure/sau sa sufere de orice eventuale consecinte) putem presupune ca a vrut sa faca o licitatie [ca orice om care mereu ar alege ce e mai bun pentru el].
Dar surpriza! Pe masa n-a avut decat o singura oferta. Hmmm.... 
Poate fi acuzat ca nu s-a gandit mai bine ?

Raspunsurile la intrebarile lui Lorelei sunt, in ordinea intrebarilor:
a) da, dar a fost atat de intens incat m-am speriat si am redevenit imediat cel care eram inainte - speriat, agitat, nesigur, insa mimand siguranta si detasarea. Ma gandesc in continuare ca a fost ceva revelator, si ca sunt inca prea neexersat in cele sufletesti ca sa pot ajunge din nou la acea stare placuta.. [p.s. la mijlocul exprimarii: nu avea legatura cu sexualul]
b) nu cred in ideea ca poti sa faci un pact cu diavolul. cred insa ca te dedici unei idei (presupuse buna sau rea, nu conteaza semnul plus sau minus, ci amplitudinea, intensitatea pasiunii) iar in felul asta de descarci mai repede/mai bine - si ajungi la un echilibru interior); dar acest angajament este un pact in sine care implica niste 'constrangeri'. Deci renunti din prima la libertate, dar... atata timp cat nu stiu Adevarul, nu pot sa ma pronunt indreptatit care libertate e mai rea - cel mult doar sa imprumut justificari ale altora - dar am sa pun dreptul de autor acolo, daca e! Pana atunci, raspunsul meu este.. nu stiu.

[Luli]

Lorelei si Iulian,tema si eventualele raspunsuri cuprind o gama larga de idei/simtiri si trairi ale fiecaruia individual.
Caci omul ca si constiinta poate fi om-leguma,om oarecare incastrat in lumea materiala ,om cu tendinte spirituale,cu intrebari existentiale care cauta,om cu capacitati de clarvedere si intelegere si ...sfinti.Fiecare dintre acestia se afla pe o treapta personala de cunoastere si/sau cautare,de constiinta mai mult sau mai putin centrata in sine.
Ideea de Rau si ideea de Bine exista in multitudine de manifestari.Astfel,raul poate fi perceput ca demon,drac,diavol,satana,ingeri decazuti.
Demonii in trecut erau altceva,erau fortele naturii,gravitatia,magnetismul etc.Astazi sint perceputi ca entitati parazite,plutitoare intre doua lumi care pot intra in manifestare perceputa de om prin posedare,prin bintuirea caselor,lucrurilor etc.
Dracii sint tot o manifestare care se poate materializa sub forma unui animal paros si negru.
Diavol este un oarecare cumul de inger decazut si energie negativa.
Satana este la origine ,in traducere din ebraica si greaca "adversar" .Satan este oricine /orice om care nu traieste dupa invataturile de iubire,lumina si armonie in unitate ,adica invataturile lui Isus.Deci satan este o notiune generica,o insusire umana in functie de vointa.
Iar ingerii decazuti,adica nephilim ar fi capeteniile entitatilor negative.Acesti nephilim au si invatacei umani,oameni care traiesc la fel cu ceilalti.Aparent.
Dar nici entitatea numita sa zic diavol nu vrea pe oricine.Vrea oameni cu capacitati de iubire si cu capacitati de lumina cristica,nu oameni obisnuiti,care plutesc si ei pe lume .Ma refer la omul de pe strada,la omul oarecare.Vrea oameni treji,nu adormiti sau morti.
Bine-nteles,mitul lui faust regasit in opere este literatura nu studiu stiintific.
Diavolul ofera omului ceea ce omul crede ca nu poate obtine singur.Dar omul face o confuzie,caci ceea ce cauta poate obtine,dar fiind pe calea corecta catre acel ceva,nu orbecaind in intuneric dupa lumina,desi la baza lumina si intunericul sint acelasi lucru.
Revenind,daca sintem noi proprietarii sufletului,as spune da si nu.Adica acte de intabulare in regula nu avem,dar da,putem face cu sufletul ce dorim,dar nu-l putem ucide ,caci nu l-am creat noi.
Iulian,contractul poate fi incalcat ptr ca nu exista unul.
S-a spus in geneza omului:tu poti alege.Chiar daca aceasta idee nu este luata in seama,este corecta.
Iar "alesii " sint cei care au ales singuri o cale sau alta.Iar oferta de cai e limitata:doar doua cai.Toti sintem alesi,decit ca drumurile se despart.
Dupa aceasta introducere,as spune:
1.Da,am oprit timpul in loc prin vointa,fara sa vind sau sa cumpar ceva;si
2.Nu merita sa fac un astfel de pact,dar ma lupt oricind cu acest individ daca n-are alta treaba si se da la mine.Nu mi-a frica de el.

[Lorelei]

A propos de ce a zis Iulian, am stat sa ma gandesc daca si eu am avut vreo traire din asta fantastica in care sa vreau sa implor clipa sa ramana cu toate consecintele viitoare. Si nu, nu cred ca am trait. Am trait clipe incredibile, clipe de armonie fantastica cu toate din jur, clipe in care am simtit ca existenta ma priveste fix in ochi si imi zambeste, dar una din asta care sa ma sperie prin intensitate inca nu. Sau nu in sensul asta pe care il descrie Iulian. Dar cred ca da, intr-un astfel de moment timpul se aboleste de fapt, isi pierde linearitatea si se autosuspenda. Nici nu mai e nevoie sa vrei tu sa opresti clipa... Sau... stiu eu...

[Semiramis]

nu există nimic în lumea asta să merite un astfel de pact. în schimb există clipe " atât de frumoase". şi cum trebuie să existe un echilibru în toate, mă bucur de trăirile fericite fără a fi nevoită să îmi vând sufletul. căci dacă aş fi pusă în situaţia să o fac, aş întoarce spatele.
nu cred că poate fi ceva mai important în viaţa noastră decat însăşi viaţa, sufletul şi spiritul...
părerea mea.