Chip cioplit

[CLARA]

Sfioasă păşesc în lăcaşul credinţei
Iar zgomotul paşilor mei mă-nfioară
Cu ochii acoperiţi de vălul neştiinţei
Aud tonuri de orgă ce-n suflet coboară.

Cad în genunchi fără nici o putere
Îndreaptă-ţi spre mine privire, părinte
Tămăduieşte-mi, te rog, această durere
Citeşte-mi versete din cărţile sfinte.

Răscumpără sufletul meu hăituit
De demonii care deloc nu-mi dau pace
Vindecă sufletul meu zdrenţuit
Captiv în trupul ce-naintea ta zace.

Spovedania-mi va fi un etern monolog
Şi-mi iartă pacatul de e cu putinţă
Învaţă-mă cărui Dumnezeu să mă rog
N-auzi că mi-e vorba izvor de pocăinţă?

Am iubit,părinte.Acesta-i păcatul
Aceasta e boala de care nu scap
Pe veci stârpeşte-mi din gând necuratul
Şi pune-mi veşmintele sacre pe cap.

Stropeşte-mi durerea cu apă sfinţită
Să ardă blestemul ce m-a cotropit
Am iubit un bărbat, m-am lăsat ispitită
Închinându-mă fanatic chipului cioplit.

Mi-am jertfit inocenţa şi chipul senin
Orbeşte-am crezut în tot ce mi-a spus
Savurând fiecare sărut cu venin
Mă târăsc azi în iadul în care-am ajuns.