Ce sincer îşi jură iubire adolescenţii aceştia bolnavi!
Ce sincer şi naiv se cred minuni rotunde!
Ce clar răsună „te iubesc” sub stele căzătoare
împlinind dorinţe încă neînţelese.
Eu le zâmbesc în gând
condescendent puţin
şi trist
şi-mi pare
că noaptea mai albastră e cu o promisiune
şi mai departe de mine cu stelele lor căzătoare
călăuzind nelămurite tristeţi viitoare
necunoscute încă, nepresimţite încă poate...
Ce frumoşi sunt adolescenţii aceştia naivi!
Câtă credinţă în micile nimicuri susurate-n ureche
se mută munţii, Doamne...
Dar mâine
indiferenţi vor păşi... ca şi mine
privind în urmă
cu un rictus gol de sens
în dreptul buzelor.
Subiect: Ce frumoşi sunt adolescenţii aceştia naivi! (Citit de 1607 ori)