Intrucat nu m-am putut hotari daca poezia ingerului furios e de dragoste sau vesela, am sa raspund in doua variante: si una vesela, si una de dragoste. Asa incat, inger furios, ramai dator cu una
Furia îi-e vechi tovarăş
Urmând rimele nătânge
Răspândind priviri pedante
Incredibil. Poate plânge
Astăzi vreo fetiţă brună
Inimoasă şi plăpândă
Necăjită de orgolii,
Gesturi, furie bolândă,
Evident că dânsul ştie...
Răul vechi din rădăcină
Ura numai poate-l scoate.
Linişte deci voi, senină.
Umil pasul mi-l retrag
Individule, ştii bine că mi-eşti drag!
Fiecare pas spre tine despleteşte în mine tăceri neştiute
Urmând aceleaşi vechi tristeţi
Râsul tău mi-e amforă dorurilor.
Iertare voi cere numai pietrelor:
Alte tăceri, lângă tăcerea mea.
Îmi eşti atât de aproape şi totuşi
Nu poate să-mi fie atât de dor de tine!
Ghicesc marea şoptind în cochilii de melci
Eterna poveste, desenată sub umbrele paşilor tăi...
Râsul tău are iz de poveste şi de dragoste:
Ultimul ţipăt al pescăruşilor în zbor,
Luna amară şi departe...
Uitarea o vreau de la tine, atât, să uit
Incredibila poveste care nu ne mai leagă!