ma vreau inapoi...

[catty]

acum 5 ani a fost inceputul sfarsitului meu...
atunci m-am simntit prima data cu adevarat singura si...atunci am inceput sa urasc cu toata finta mea singuratatea...
atunci...atunci m-am pierdut pe mine o data cu cei pe care ii iubeam...
cand am reusit sa ma regasesc...sa imi revin...mi-am jurat ca nu ma voi mai lasa niciodata sa ajung asa...da...asa mi-am jurat...
si totusi...dupa 5 ani...imi incalc juramantul...am luptat cu mine...m-am mintit...m-am amagit...mi-am impus...mi-am ordonat...nimic nu a functionat...nu pot...nu voi putea niciodata sa tin piept singuratati...
m-am pierdut din nou pe mine...
ma caut in tot ceea ce ma inconjoara...imi caut puterea in tot ceea ce fac...imi caut speranta in fiecare rasarit...imi caut visele in fiecare stea...imi caut raspunsuri in fiecare cuvant...dar...ele par sa se ascunda de mine...nu vor sa mi se arate...de ce??cu ce le-am gresit de nu mai vor sa se intoarca...cu ce glas trebuie sa le vorbesc sa ma auda din nou?
mi se spune ca eu sunt puternica...ca eu stiu ce vreau...ca eu cunosc oameni...ca pot sa fac tot ceea ce imi doresc...ca sunt ambitioasa...ca trebuie..ca pot..
nu ii pot contrazice...nu pot pt ca intradevar asa sunt eu...intradevar asa vreau sa fiu...intradevar asa trebuie sa fiu...
cum sunt?...nu mai stiu
cine sunt eu defapt? cine sunt eu daca de fiecare data cand nu sunt aproape de ceea ce iubesc nu am nici un pic de forta...nu am vointa...nu ma am pe mine....nu am nimic...
cine sunt eu?...daca sunt atata de dependenta de alti?...daca singura nu pot face nimic?...daca sunt atata de dependenta de a iubi si a fi iubita?...
nu mai vad nici un sens...nici o logica...totul mi se pare strain...totul e departe...lumea merge iar eu raman pe loc...
asta nu este locul meu...asta nu sunt eu...nu vreau sa accept ca asta sunt eu...eu nu sunt slaba...nu sunt lasa...nu sunt lipsita de vise si sperante...nu sunt lipsita de frumos...nu...nu pot fi eu asta...nu se poate...dar ...cine sunt eu???
unde sa ma caut?...unde am fugit?...de  ce am fugit de mine fara sa las macar o portita deschisa ?...
de ce nu mai pot aprecia ceea ce am si vreau doar ce nu am??? de ce singura nu ma pot bucura de nimic?...de ce singura nu mai pot vedea culorile...de ce e totul atata de sters?...de ce singura nu mai pot vedea frumosul?
nu mai vreau dependenta asta!!!!!!!!!!!!nu o mai vreau....ma omoara....vreau sa ma impac cu mine...
asa rau am gresit incat merit cea mai cumplita pedeapsa care mi se putea da...singuratatea???

[catty]

a cata oara e? tu iti mai amintesti?...ca eu nu.
din nou pic...din nou plang...din nou imi pun la indoiala speranta si nu mai imi vad visele...
a cata oara ziceai ca e???
din nou cand credeam ca mi-am revenit...din nou cand consideram ca sunt ok...din nou...acum..
nu ma mir ca nici tu nu iti mai amintesti...
cearta-ma...obliga-ma...pedepseste-ma...fa-mi ceva...fa-mi ceva sa nu mai fiu asa...
scapa-ma de dependenta asta si lasa-ma sa fiu eu....
scapa-ma de gandurile astea...ia sentimentele astea si ascudele..ascunde-le undeva departe...nu le mai vreau...
te rog...

[catty]

undeva...marea tremura sub valuri calme
undeva...cerul adaposteste milioane se stele ce spera
undeva...munti se inalta desupra cerului fiind inconjurati de nori albi, curati, pufosi
undeva...vantul adie alintand frunzele unui copac batran si intelep
undeva...o pisicuta mica invata sa se joace cu un copilas micut
undeva...doi indragostiti isi spun cuvinte dulci printre sarutari calde
undeva...doi batranei stau imbratisati in fata sobei
aici...un suflet asteapta...
asteapta tremurator sa fie scaldat in valuri calme
asteapta adapostit de rabdare speranta
asteapta sa se inalte printre nori
asteapta sa fie alintat
asteapta sa invete din nou sa se joace
asteapta sa fie din nou incantat de cuvinte
asteapta sa fie imbratisat
asteapta sa fie iubit

[catty]

trecutul nu imi plce...prezentul aproape ca il urasc...in viitor nu am incredere...si trag o micuta tremuranda timida linie...si ies pe minus...

trecutul...prea multe greseli, prea multe incercari esuate, prea multa incredere si dezamagire, prea multa copilarie pierduta in jocuri de oameni mari, prea multe vise ucise cu sange rece

prezentul...prea multi oameni falsi, prea multe certuri inutile, prea multe energi negative, prea mult timp pierdut in regasirea propriilor forte

viitorul...prea multe incertitudini, prea mult haos, prea multe sperante poate nefondate, prea multe vise...doar vise...

si micuta linie timida se zbate sa schimbe balanta...dar inamicul poate e prea puternic...timpul nu se lasa si o tine in loc...toate fortele micutei liniute tremurande sunt subit consumate pentru o virgula si un punct aproape transparent...atat ar trebui pentru a despati ce a fost de ceea ce va fi...dar nu vor sa stea linistite la locul lor...se joaca printre cuvinte dandu-le sensuri si intelesuri din ce in ce mai ciudate...si asa trecutul nu paraseste prezentul si nu vrea sa faca loc viitorului...si in acest amalgam de intamplari si sentimente... micuta liniuta se rataceste si se regaseste la infinit...dar...totusi...unde e locul acelei virgule si a punctului transparent? si de ce nu vor sa se faca ordine in acest timp agitat? de ce totul se amesteca?

[catty]

sambata...ce e sambata?
inca o zi a saptamani...exact la fel ca celelalte...la fel de goala...la fel de stearsa...dar...cu mai multe asteptari...cu mai multe vise pe care sa le sfarame...cu mai multe lacrimi...
noaptea...ce e noaptea?
alte cateva ore ale zilei...exact la fel ca celelalte...la fel de singure...la fel de stresante...dar...asteptarile rasuna in suflet auzindu-se doar ecoul singurtati in linistea neagra...visele prind contururi mai ferme iar pulberea ce ramane in urma lor se transforma in deznadejde...lacrimile suspina cu mai multa forta strigand zadarnic stalele si sperantele...

sambata noaptea e cel mai bun moment pentru a plange asteptarile viselor...