Evlavioasă, paşte-o ierbivoră (sonet)

[Rudy Valentino]

Evlavioasă, paşte-o ierbivoră
Din trupu-mi sfânt, pierdut prin constelaţii,
Induce-n cuget noi reverberaţii,
Intermitent, băşina ei sonoră.


Căpuşe tandre-mi ară omoplaţii,
Premeditând asediul către proră,
Dar le voi fi Sodomă şi Gomoră
Când palma grea va defrişa Carpaţii.

Am fost un zeu. Acum în carapace,
Eu, ultim mohican de la oraş,
Vânez cu pliciu` muştele buimace

Când, excitate, se înfig la caş,
Timid, aştept, prin fumul de chiştoace,
Nababe vaci să-mi zburde pe imaş...