Depinde de context...daca sunteti impreuna si nu va mai iubiti, este foarte simplu sa-ti dai seama despre sentimentele ce te anima, ca sa spun asa...Eu cred ca multe persoane merg in virtutea inertiei, odata cu trecerea timpului intervine obisnuinta, teama de a nu fi singur, multe sentimente contradictorii carora multi nu le pot da un nume....Asta numai iubire nu este. Atunci cand nu te mai simti atras fizic, cand te deranjeaza tabieturile sau defectele celui de langa tine (pana atunci se presupune ca le-ai acceptat din dragoste...care "era oarba"), cand de fapt se instaureaza o singuratate in doi cum o definesc eu (si nu numai), este clar ca acel sentiment se numeste in multe feluri, dar numai dragoste ...nu. Cand te bucuri ca nu este acasa, cand nu-ti doresti sa vii acasa, deoarece este posibil sa-l intalnesti, cand ai un discomfort emotional in prezenta sa....sau cand nu mai reprezinta umarul ce te relaxeaza, te ocroteste si te alina...Atunci cand vrei sa spui adevarul, dar ti-e teama sa nu se intoarca impotriva ta....