"God is in the details" - Ludwig Mies van der Rohe
Autorul a fost arhitect; si putina cautare pe google se pare ca arhitectii rostesc foarte des aceasta fraza. De asemenea, opusul ei este cumva valabil: "Diavolul este in detalii" = atunci cand e vorba de o masinarie super complicata unde totul trebuie sa mearga perfect pentru ca masinaria in sine sa mearga, dar este extraordinar de complicat sa le pupi pe toate ca sa iasa. Si te vaiti.
Dar cand pana la urma ies, e ceva magic acolo deja.. e deja dumnezeiesc!
Revenind la citat - m-a surprins aceasta capacitate de a sesiza perfectiunea, de a o recunoaste, si de a observa ca perfectiunea sta in detalii, si nu doar intr-un mod de a fi.. Cand obiectul admirat aproape ca se depersonalizeaza sau mai bine zis isi pierde cumva istoria si devine prezent, acut, intens si viu, digerat hulpav dar si inspirat leeent, suav, cu reverenta cu care privesti eternitatea.
Sau ca un acord intr-o melodie frumoasa, cand prinzi acea rezonanta si spui da.. artistul acesta e un geniu.
Adica da, Dumnezeu e peste tot se spune dar parca prea trebuie sa stai zeci de ani sa iti educi privirea sa-l vezi.
Este perfectiunea o scurtatura catre El, sau doar o traire egoista ? Ce parere ai ?