Candva a fost nimic, si nimicul a devenit materie. Materia a cumulat senzatii, pentru a deveni ea insasi senzatie, incertitudine, sentiment, traire, cumpana. Sentimentul a dat nastere creatiei, si creatia, spune prin ea insasi o poveste. Mereu aceeasi, intotdeauna alta. Olarul a dat chip lutului, care mai tarziu a impregnat trairi olarului,lutul sfarsind prin a-si modela creatorul. Dupa secole de existenta, creatie, evolutie, progres continuu si uneori chiar regres, creatorul si creatia imprima aceleasi vechi incertitudini, mereu actuale, mereu veridice, aceleasi intrebari.
1.Cine suntem?
2.Ce stim?
3.Incontro ne indreptam?
La prima intrebare cautam raspuns intreaga noastra existenta, si gasim o multitudine de posibile raspunsuri, care duc la alte mii de raspunsuri, la ce-a de-a doua intrebare exista un singur raspuns, in masura in care cu cat acumulam mai multe experiente si trairi, realizam ca nu stim nimic, iar la ce-a de-a treia intrebare am dori cu ardoare sa gasim un raspuns, dar traim cu convingerea ca daca am face-o primele doua intrebari ar pierde din importanta si existenta noastra ar pierde din intensitate. Probabil ca nu vom stii niciodata raspunsul la cele trei intrebari primoradiale, vom muri cautand raspunsuri, sau vom pali datorita lipsei de interes in cautarea lor, insa un lucru e cert: nu exista a devaruri evidente, veridice, nu exista senzatii pure, exista doar false incercari, si prinsi in incertitudinile noastre cotidiene, oricat de mult am incerca, pierdem din vedere esenta, uitam scopul si durata viztei.. si,la fel de dureros, sistematic, ne lovim de experiente nefaste, care ne zguduie centrul de echilibru, ne darama sistemele de valori, ne redeschid rani, sau ne ridica noi intrebari, si asta face defapt viata sa merite traita la intensitate maxima, intensitatea clipei de fata, actualitatea zilei de ieri, incertitudinea zilei de maine.. si, totusi, un lucru este cert, dupa ce olarul a dat chip lutului, acesta i-a vorbit: bucati de lut ne nastem, bucati de lut murim, si nu stim niciodata de ce ne amagim...
Subiect: Viata... (Citit de 2207 ori)
