sa ne invartim putin...

[umbre]

o lege a fizicii spune ca "polii diferiti se atrag".
totul e relativ, desigur, dar la ce? ne cladim vietile pe antiteze (bine-rau, frumos-urat, prost-destept etcetera), termeni care se opun unul altuia in cel mai vadit mod, dar care nu se exclud unul pe altul, ba, din contra, merg mereu impreuna, definidu-se reciroc. pentru ca ceva sa existe trebuie sa aiba termen de comparatie si, totodata, tot ce exista are doua extreme.
binele, de exemplu, poate sa fie "foarte bine" sau "binisor". raul la fel...toate celelalte la fel. asadar, binele este bine pana la un moment dat; intins la maxim el devine rau si invers. de aici rezulta ca trecerea de ca un termen la altul se bazeaza pe excese.  
sa fie zicala "polii diferiti se atrag" un exces? :oops:

[chenoa]

    e clar ca e adusa la extrem...nu putem discuta de ea in cauzul unei relatii....normal ar fi sa o luam ca pe o metafora....sa ii luam intelesul ascuns.Gandindu-ma am realizat ca o ideea ar fi aceea in leg. cu iubirea si ura...doua esntimente opuse care precum air se spune sunt foarte apropiate..."de la ura la iubire e un pas"

[Paul]

Dana. In fizica s-a ajuns la aceasta lege prin observatii. La oameni este complet diferit. Omul nu poate fi caracterizat de un singur pol. Omul- fiinta universal complexa are personalitatea definita de o multime de poli(+ sau -). Fiecare "magnet" din puzderia de elemente care-l definesc pe om -algoritmizand- poate fi incadrat in (+ sau -). Toti avem si plusuri si minusuri... Stiu eu... poate plusurile si minusurile cele mai importante nu sunt observabile, nu contribuie prin evidenta la incadrarea celui care le poseda in mult prea grosolanii "poli" generali. Deci... acele manifestari care il imping pe un individ inspre unul dintre poli nu sunt suficiente. Cred ca e o greseala. Cred ca nu se aplica aceasta lege in cazul nostru. Este o generalizare gresita.