"Intr-o Lume de o clipa,
viata nu mai are viata,
si-asteptarea e risipa
intr-o lacrima de gheata...
Intre noi e numai rana,
intre noi e numai moarte,
sarmani oameni fara hrana,
sarmani oameni fara soarte!...
Nimeni nu ne-asteapta-acasa,
nimeni nu mai are mila,
doar neantul sta pe masa
cu chipul moale de argila...
Din acea dintai durere,
singuratatea s-a ivit
intr-o Lume de tacere,
peste secunde de murit;
Ne caram cu greu osanda
pe drumul rece spre nimic,
si Maria-Lacrimanda
isi plange crud Iisusul mic...
Noi,parca nu mai suntem noi
cand secunda-i relativa,
neant e-n fata si-napoi
printr-o portie de coliva;
Cu trandafiri uscati pe cruci
se face parastas pe mari,
Doamne,de ce,Tu,iar Te duci
departe de noi,peste zari?!...
Intre noi e numai rana,
intre noi e numai moarte,
sarmani oameni fara hrana,
sarmani oameni fara soarte!..."